ICCJ. Decizia nr. 3738/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 899 din 12 decembrie 2003 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul A.M. la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și a art. 76 lit. b) din același cod, și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 25 aprilie 2002 la 18 septembrie 2003.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii.
Pe latură civilă inculpatul a fost obligat să plătească părții civile P.D. sumele de 3.250.000 lei daune materiale și 50.000.000 lei daune morale.
Prin aceiași sentință inculpatul a mai fost obligat să plătească Spitalului de Urgență Iași suma de 36.871.420 lei despăgubiri civile.
în baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 8.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, pe baza probelor administrate instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
în seara zilei de 18 aprilie 2002, în jurul orelor 19 - 19,30, inculpatul a consumat băuturi alcoolice în barul M. împreună cu alți doi tineri pe care îi cunoscuse cu două-trei zile în urmă, și pe care îi suspiciona că i-au sustras din buzunar suma de 100.000 lei, iar la ieșirea din bar acesta i-a acuzat de furt, fapt ce i-a determinat să-l lovească pe inculpat cu pumnii și picioarele.
Inculpatul după ce a fost lovit s-a îndreptat spre o cabină telefonică pentru a anunța organele de poliție, însă nereușind acest lucru s-a întors spre casă, dar s-a întâlnit cu fiul său A.V., căruia i-a spus de cele întâmplate, și s-a hotărât să se întoarcă la bar pentru a se răfui cu cei care l-au bătut.
La un moment dat din bar au ieșit partea vătămată P.D., împreună cu cei doi agresori, martorii U.G. și A.S., ce se deplasau spre Stația de taximetre.
Inculpatul împreună cu fiul său, întâlnind pe cei doi tineri care l-au bătut și i-au sustras banii, le-au cerut să-i restituie suma de bani furată, însă aceștia negând furtul, inculpatul a scos un cuțit și i-a aplicat părții vătămate P.D. o lovitură în regiunea suprascapulară dreaptă, provocându-i o plagă cu transecțiune de arteră subclaviculară dreaptă, iar când acesta s-a întors spre agresor acesta i-a mai aplicat o lovitură în regiunea cordului, provocându-i o leziune superficială.
Martorul A.S. a fugit către barul M., în timp ce martorul U.G. a fost lovit cu pumnii și picioarele de inculpat și fiul acestuia.
La chemarea martorului A.S., au ieșit din bar prietenii părții vătămate care au încercat să aplaneze conflictul creat, dar nu au reușit.
Conflictul a fost aplanat de organele de poliție care au sosit la fața locului.
Raportul de constatare medico-legală nr. 514 din 22 aprilie 2002 a concluzionat că plaga prezentată de partea vătămată respectiv secționarea arterei sub claviculare cu șoc hemoragic consecutiv, a fost de natură să pună în primejdie viața victimei.
Instanța a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., rezultând din probele administrate că inculpatul a săvârșit fapta sub imperiul provocării determinată de violențele exercitate asupra sa de cei doi care se aflau cu partea vătămată P.D.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a infracțiunii, a raportului medico-legal arătat, a declarațiilor martorilor, probe coroborate cu declarațiile inculpatului.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că partea civilă P.D. s-a constituit parte civilă cu sumele de 50.000.000 lei despăgubiri materiale și 100.000.000 lei daune morale și că în raport de probele administrate, conduc la concluzia că în săvârșirea agresiunii culpa inculpatului este de 50 %, părții civile i se cuvin 3.250.000 lei daune materiale și 50.000.000 lei daune morale.
împotriva sentinței penale au declarat apel inculpatul și partea civilă.
Partea civilă a criticat sentința sub aspectul greșitei stabiliri a cuantumului despăgubirilor materiale cuvenite, a daunelor morale, considerând că în cauză nu poate fi reținută culpa sa în provocarea conflictului.
Inculpatul a criticat hotărârea sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, susținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 44 C. pen., în sensul că a lovit victima, fiind în legitimă apărare și că se impune achitarea sa.
Prin decizia penală nr. 441 din 14 decembrie 2004, Curtea de Apel Iași a admis apelurile declarate de partea civilă P.D. și de inculpatul A.M., a desființat în parte pe latură civilă sentința penală, și rejudecând a majorat la 38.250.000 lei cuantumul despăgubirilor civile datorate de inculpat părții civile P.D. și a menținut dispoziția privind obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000.000 lei către aceiași parte civilă cu titlul de daune morale.
Totodată, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 400.000 lei lunar către partea civilă începând de la 18 aprilie 2002 și până la ivirea unei cauze de modificare sau stingerea acestei obligații periodice.
Prin aceiași decizie a fost redus de la 36.871.420 lei la 18.435.710 lei cuantumul cheltuielilor de spitalizare la care a fost obligat inculpatul către Spitalul de Urgență Iași.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Nemulțumiți de hotărârile pronunțate au declarat în termen legal, recurs partea civilă P.D. și inculpatul A.M.
Partea civilă P.D., deși legal citată, nu s-a prezentat pentru susținerea recursului și nici nu a depus în scris motivele de recurs.
în recursul său inculpatul a reiterat motivele de apel, solicitând admiterea recursului și achitarea, apreciind că probele administrate dovedesc că a săvârșit fapta în condițiile legitimei apărări.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanța de control judiciar a stabilit în baza dispozițiilor art. 998 din C. civ. și a art. 14 C. proc. pen. și a probelor administrate o justă și integrală despăgubire pentru prejudiciul material și cel moral suferit de partea civilă ca urmare a agresiunii inculpatului.
Astfel, instanța a avut în vedere la soluționarea laturii civile și dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., aplicate în cauză.
Nici recursul declarat de inculpat nu poate fi primit.
Astfel, conform art. 44 alin. (2) și (3) C. pen., este în legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, ori interesul obștesc, precum și cel care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.
în speță, inculpatul a lovit pe partea vătămată de două ori cu cuțitul întrucât acesta se afla în grupul celor care anterior îl agresase.
Ca atare, inculpatul nu a reacționat pentru a înlătura atacul injust al părții vătămate, atacul fusese săvârșit anterior de cele două persoane cu care se afla partea vătămată, deci nu mai era un atac actual.
Așa fiind, nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se susține existența legitimei apărări ci doar cele privind circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., astfel cum s-a reținut în cauză.
Cum, din examinarea cauzei din oficiu nu rezultă nici existența vreunui motiv de casare care să poate fi luat în considerare în condițiile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile, ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă și recurentul inculpat au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3665/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3734/2005. Penal → |
|---|
