ICCJ. Decizia nr. 3771/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 35 din 15 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins plângerea formulată de petentul M.C. împotriva ordonanței de neînceperea urmăririi penale nr. 3048/ P din 3 noiembrie 2004 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind pe intimații N.J. și M.D.V., menținută prin rezoluția nr. 4147/II-2/2004 din 18 ianuarie 2005 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
în motivarea sentinței, potrivit probatoriului administrat s-au reținut următoarele:
Petentul M.C. s-a adresat parchetului, la data de 7 iulie 2004, solicitând tragerea la răspundere penală a fiicei sale N.J. și a notarului public M.D.V. pentru faptele comise cu ocazia întocmirii certificatului de moștenitor nr. 1836 din 17 decembrie 1984, eliberat de notariatul de Stat Local al sectorului 2 București.
Plângerea petentului a fost soluționată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin ordonanța nr. 3048/P/2004 din 3 noiembrie 2004, prin care s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de notarul public M.D.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246,art. 289 și art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) - (3) C. pen. și față de numita N.J., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen., iar în baza art. 38 C. proc. pen., disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 București pentru a se pronunța cu privire la săvârșirea de către numita N.J. a infracțiunilor prevăzute de art. 291 și art. 215 alin. (1) - (3) C. pen.
împotriva acestei ordonanțe petentul M.C. a formulat, la data de 24 noiembrie 2004, plângere, aceasta fiind respinsă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin rezoluția nr. 4147/II-2/2004 din 18 ianuarie 2005.
Potrivit art. 278 C. proc. pen., în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanței ori, după caz, al rezoluției de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, persoana vătămată sau orice altă persoană care consideră că interesele sale legitime au fost vătămate prin soluția dată, se pot adresa cu plângere, în termen de 20 de zile de la data de la care au luat cunoștință de soluție, la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de apel, la procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție sau la procurorul ierarhic superior. Numai după respingerea plângerii făcute conform art. 278 C. proc. pen., sau în cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție sau procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul de 20 de zile, prevăzută de art. 277 C. proc. pen., persoana vătămată sau orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate au deschisă, potrivit art. 2781alin. (1) și (2) C. proc. pen., calea plângerii, în termen de 20 de zile, la instanța de judecată căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
în cauză însă, se observă că petentul M.C. a sesizat instanța de judecată la data de 6 decembrie 2004, deci atât înainte de soluționarea plângerii sale de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, conform art. 278 C. proc. pen., cât și înainte de expirarea termenului de 20 de zile de la înregistrarea plângerii la parchet, termen prevăzut de art. 2781alin. (2), raportat la art. 277 C. proc. pen.
Procedând astfel, petentul a încălcat normele legale imperative ce reglementează procedura specială prevăzută de art. 2781C. proc. pen., adresându-se instanței de judecată mai înainte ca procurorul ierarhic superior să fi respins plângerea formulată în condițiile art. 278 C. proc. pen. și, totodată, mai înainte de expirarea termenului de 20 de zile de la înregistrarea plângerii la parchet (calculat în cauză din data de 24 noiembrie 2004), în care acesta trebuia să soluționeze plângerea.
Nici pe fondul cauzei plângerea petentului M.C. nu poate fi primită, soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de notarul public M.D.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246,art. 289 și art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) - (3) C. pen. și față de numita N.J. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen., fiind dată cu respectarea dispozițiilor legale.
Astfel, petentul a formulat plângere penală și a solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public M.D.V. și a numitei N.J., pentru fapte săvârșite în legătură cu eliberarea de către Notariatul de Stat al sectorului 2 București a certificatului de moștenitor nr. 1836 din 17 decembrie 1984.
Ca urmare, presupusele fapte reclamate fiind comise în anul 1984, în mod legal s-a făcut de către procuror aplicarea art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., fiind împlinit în cauză termenul de prescripție a răspunderii penale, prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
în ceea ce privește motivele invocate în susținerea plângerii de către petent, atât în scris, cât și oral, cu ocazia cuvântului la dezbateri, Curtea nu le poate reține și, ca urmare, le va înlătura, având în vedere că, atâta timp cât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, faptele reclamate nu mai pot forma obiectul unei cercetări penale și, cu atât mai puțin, al unui act de trimitere în judecată.
în consecință, având în vedere toate aceste considerente și constatând că ordonanța nr. 3048/P/2004 din 3 noiembrie 2004, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, este legală și temeinică, Curtea, în baza art. 2781C. proc. pen., va respinge plângerea formulată de petentul M.C. împotriva acesteia.
Nemulțumit de această hotărâre, în termenul legal, petiționarul a declarat recurs, nemotivat în scris și nesusținut oral.
Recurentul deși legal citat nu s-a prezentat și nici nu a formulat cereri, cu privire la existența vreunor eventuale cauze obiective, de neprezentare.
Examinându-se cauza din oficiu, se constată că sentința atacată, este temeinică și legală și ca atare va fi menținută, iar recursul se va respinge, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Astfel, se va reține că certificatul de moștenitor nr. 1836, s-a dat la data de 17 decembrie 1984, de către notarul M.D.V. cu respectarea tuturor prevederilor legale și anume s-a constatat că numita N.J. (născută M.) fiica petentului, e unica moștenitoare a mamei sale (decedate), M.D., prin renunțarea soțului (petiționarul) la succesiunea soției.
Faptele reclamate de petiționar în sensul că, semnătura sa, de pe declarația de renunțare la succesiunea soției sale, i-a fost falsificată și numai astfel s-a putut elibera incorect de notarul intimat, certificatul de moștenitor nr. 1836 din 17 decembrie 1984, doar în favoarea exclusivă a fiicei sale și folosit de cea de a doua intimată, fiind reclamate la data de 7 iulie 2004, deci după 20 ani de la întocmire s-au constatat legal a fi prescrise pretinsele infracțiuni.
Acestea fiind evenimentele, în ordinea lor cronologică, temeinic și legal s-a întocmit Ordonanța nr. 3048/P/2004 din 3 noiembrie 2004 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, de neîncepere a urmăririi penale față de notarul public M.D.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246,art. 289 și art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) - (3) C. pen. (respectiv abuz în serviciu, fals intelectual și complicitate la înșelăciune) și față de fiica petiționarului, N.J. (născută M.), sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen. (uz de fals), (fapte comise în 1984), în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. și art. 121 alin. (1), raportat la art. 122 lit. d) C. proc. pen., răspunderea penală pentru faptele reclamate fiind prescrisă. Această ordonanță, de altfel l-a nemulțumit pe petiționar și s-a adresat cu o plângere la Procurorul ierarhic superior față de cel ce a dat Ordonanța nr. 3048/2004 și care de asemenea justificat și legal, a fost respinsă.
Se reține aceasta deoarece, petiționarul nu a reușit a face dovada, întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, pentru faptele sesizate, după cum a pretins.
Pentru toate aceste considerente recursul declarat de petiționar urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit textului susmenționat.
S-au aplicat și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3762/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3760/2005. Penal → |
|---|
