ICCJ. Decizia nr. 3786/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 58 din 20 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. 2257/P/2004, s-a dispus condamnarea inculpatului O.G.V. la pedeapsa de 17 ani închisoare, în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen., iar potrivit art. 160b raportat la art. 3001alin. (3) C. proc. pen., a fost constatată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de același inculpat, ea fiind menținută. Totodată, în baza art. 88 C. proc. pen., s-a computat din durata pedepsei închisorii pronunțate arestarea preventivă a celui în cauză, începând cu data de 13 septembrie 2004.
S-a luat act că părțile vătămate O.G. și O.J. nu s-au constituit părți civile.
în temeiul art. 189 și urm. C. proc. pen., a fost instituită în sarcina inculpatului obligația de a plăti statului 7.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în fapt, că inculpatul O.G.V., la data de 8 septembrie 2004, în urma unui conflict spontan a lovit-o pe sora sa O.R. cu un cuțit de 22 de ori provocând decesul acesteia.
împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Procurorul a învederat că:
- pedeapsa aplicată inculpatului este îndreptată către minimul special prevăzut de lege și nu reflectă gravitatea deosebită a faptei, împrejurările în care ea a fost săvârșită și respectiv comportarea celui în cauză, după comiterea infracțiunii, prin aceasta încălcându-se dispozițiile art. 52 C. pen. și art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP);
- prima instanță nu a făcut aplicarea art. 113 C. pen., neinstituindu-se în sarcina inculpatului obligația de a se supune tratamentului medical.
La rândul său, inculpatul a susținut că sancțiunea penală ce i-a fost aplicată, este prea mare, în raport cu datele personale ce-l caracterizează (discernământul scăzut pe care l-a prezentat la data comiterii faptei fiind relevant în acest sens), dar și față de atitudinea avută după săvârșirea infracțiunii, constând în autodenunțarea faptei și sprijinirea organelor judiciare în stabilirea adevărului.
Prin decizia penală nr. 89 din 31 martie 2005, Curtea de Apel Pitești a admis apelul procurorului și s-a dispus majorarea pedepsei aplicată inculpatului O.G.V. de la 17 ani la 20 de ani.
Apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat, prin aceeași decizie.
împotriva deciziei penale sus-menționată inculpatul O.G.V. a declarat recurs reiterând motivele formulate în apel, în sensul reducerii pedepsei aplicate.
în cauză este real că între inculpat și victimă exista o stare conflictuală, dar amenințările verbale și jignirile reciproce nu erau de natură a-i cauza acestuia o stare de puternică tulburare sau emoție pentru a-l determina să ia ulterior un cuțit și a aplica sorei sale 22 de lovituri. în condițiile acestei stări de fapt nu se poate face aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., nefiind îndeplinite condițiile cerute pentru existența stării de provocare din partea victimei.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține cont de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or în cauză, atât instanța de fond cât și instanța de apel cu modificările avute pe parcursul judecării cauzei au acordat semnificația corespunzătoare unei suite de elemente, rezultate din probe singurele în măsură să facă o justă individualizare a pedepsei conform criteriilor înscrise în textul de lege menționat.
Astfel, în aprecierea gradului de pericol social instanțele au ținut cont de circumstanțele reale în care s-a comis infracțiunea de omor și anume comportarea sa după săvârșirea ei (încercând să ascundă urmele săvârșirii acesteia, fugind de la domiciliu și încercând să scape de răspunderea penală), dar și de conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea faptei, împrejurarea că aceasta a recunoscut și regretat fapta comisă și că este bolnav prezentând diagnosticul de tulburare de personalitate de tip schizoid motiv pentru care s-a reținut că a avut discernământul scăzut, împrejurări cărora instanța acordându-le o eficiență cuvenită a apreciat o pedeapsă de 20 de ani, cuantum ce este în măsură să asigure realizarea scopului preventiv-educativ al sancțiunii în conformitate cu art. 52 C. pen.
Pentru aceste motive s-a constatat din oficiu că nu există alte cazuri de casare, Curtea a respins recursul declarat de inculpatul O.G.V. și obligat acesta în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3763/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3773/2005. Penal → |
|---|
