ICCJ. Decizia nr. 3763/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 308 din 3 noiembrie 2004, Tribunalul Arad, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat inculpatul S.L.P., la 5 (cinci) ani închisoare pentru tâlhărie, cu aplicarea art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata și în condițiile art. 71 C. pen.
S-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive din 16 august 1999 până la 9 iunie 2000.
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă SC E. SRL București, a sumei de 7.000 mărci germane și 400 dolari S.U.A. respectiv echivalentul în lei a valutei, calculat la data punerii în executare potrivit cursului valutar al B.N.R.
S-a constatat că partea vătămată F.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 3.000.000 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut următoarele: prin rechizitoriul nr. 806/P/1999 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, a fost trimis în judecată inculpatul S.L.P., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Actul de sesizare a fost întocmit după completarea urmăririi penale din dosarul nr. 809/P/1999, ce a fost dispusă în sensul prevederilor art. 333 C. proc. pen., prin decizia penală nr. 435/A/2000 a Curții de Apel Timișoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1745 din 30 martie 2001 a Curții Supreme de Justiție.
în sarcina inculpatului s-a reținut că, în seara zilei de 28 martie 1999, a plecat din localitatea Târgu Jiu spre municipiul Arad, fiind însoțit de către numiții T.G., U.I. și de către martorul C.A.F. Cei patru s-au deplasat spre Arad cu autoturismul Dacia aparținând tatălui inculpatului și fiind condus de către inculpat. Pe drum T.G. le-a spus celorlalți că la Arad există o firmă de turism româno-franceză, care se ocupă cu aducerea coletelor și plicurilor cu bani, în Franța. Numitul T.G. le-a mai spus că în zilele de vineri, sâmbătă și duminică vin la firma respectivă autocare din Franța, care a adus pachete și bani și că, în zilele de luni dimineața pe la orele 7 - 7,30, sunt acolo toți banii primiți iar la ghișeu se află o singură persoană care distribuie coletele și banii, spunându-le că aceste aspecte le cunoaște deoarece a trecut într-o împrejurare pe acolo împreună cu un țigan. în dimineața zilei de 20 martie 1999 cei patru au ajuns în Arad și după ce o vreme au căutat sediul firmei respective, pe la ora 7,30 au găsit-o, iar în fața firmei se afla o femeie pe care T.G. a recunoscut-o ca fiind femeia care lucrează la ghișeu, ocazie cu care le-a arătat-o și celorlalți. După ce inculpatul a oprit mașina în fața unui magazin de piese auto din apropiere, T.G. i-a spus martorului C.A.F. să se deplaseze la sediul firmei și să ia relații despre cum se procedează pentru a primi bani de la fratele său din Franța, timp în care să observe atent topografia interiorului. C.A.F. a urmat indicațiile lui T.G. și s-a întors la mașină cu o broșură primită de la angajata firmei. Ceilalți trei au rămas în mașină și când martorul a revenit dându-le explicații, T.G. a spus "să nu o facem acum, ci cu o săptămână înainte de Paști pentru că atunci vor fi mai mulți bani", urmând să plece toți la Târgu Jiu, în seara de 4 aprilie 1999, ca să revină la Arad, în dimineața zilei de luni 5 aprilie 1999, înainte de distribuirea banilor din firmă.
în dimineața de 5 aprilie 1999, partea vătămată F.A. s-a prezentat la locul său de muncă, respectiv la SC E. SRL Arad din (firmă vizată de inculpat și de ceilalți trei la data de 29 martie 1999). în jurul orei 7,30, la acest punct de lucru a sosit cu un autocar numitul D.G. care a descărcat și a predat părții vătămate un număr de 27 colete și 17 plicuri valorice, după care a părăsit firma. în jurul orei 8,55, F.A. s-a deplasat la alimentara din apropierea firmei ocazie cu care l-a observat pe inculpatul Sacagiu, care se plimba prin apropierea sediului firmei, însă nu au dat importanță deoarece nu-l cunoștea. în jurul orei 9,00, partea vătămată a intrat în birou, iar după circa 2 minute a intrat inculpatul, care a întrebat-o dacă fratele său i-a trimis bani din Franța, prezentându-se sub numele de "D.", fără însă a prezenta vreun act de identitate. în timp ce partea vătămată studia lisat cu numele persoanelor care au expediat plicuri valorice, inculpatul s-a aplecat peste masa de birou și a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în cap, după care s-a deplasat lângă aceasta și a lovit-o cu pumnii și picioarele până a căzut la podea, după ce a căzut la podea, inculpatul a târât-o pe partea vătămată în încăperea în care se aflau plicurile valorice, aceasta, fiind speriată, i-a arătat unde sunt și luând plata cu plicurile S.L.P. a părăsit locul faptei. în plicurile sustrase se afla suma de 22.425 mărci germane și 1.300 dolari S.U.A. în urma loviturilor primite, partea vătămată a necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Fapta săvârșită de inculpat, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Din probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală, înainte și după completare, indicate de procuror în rechizitoriu, respectiv, plângerea penală, proces verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, declarațiile martorilor, a părții vătămate F.A., raport medico-legal, proces verbal de recunoaștere după fotografie, proces verbal de prezentare pentru recunoaștere, înscrisuri, declarațiile inculpatului, procese verbale de confruntare și în faza de cercetare judecătorească, respectiv: declarațiile inculpatului, ale părții vătămate F.A. și ale martorilor V.P.A., C.E., C.A., C.C., T.N., V.T.V., V.C., V.I., O.A., instanța a reținut următoarele:
în dimineața zilei de 5 aprilie 1999, în jurul orelor 9,00, inculpatul a pătruns în incinta biroului SC E. SRL București, situat în Arad unde după ce a exercitat violențe asupra angajatei F.A., a sustras o plasă în care se aflau plicuri conținând în titlu suma de 22.425 mărci germane și 1.300 dolari S.U.A.
Inculpatul a plecat din Târgu Jiu, în noaptea de 4/5 aprilie 1999, în jurul orelor 2,00, împreună cu T.G. și U.I. Deplasarea au făcut-o cu autoturismul Dacia 1310, proprietatea tatălui său, direct la sediul firmei E., traseul și locul fiindu-le cunoscute deoarece înainte cu o săptămână fuseseră în recunoaștere cu aceeași mașină, fiind însoțit atunci și de martorul C.A.
Banii sustrași au fost împărțiți, fiecăruia revenindu-i suma de 7.000 mărci germane și 400 dolari S.U.A.
Angajata biroului, F.A., a suferit vătămări corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale, dar nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Societatea E. SRL București s-a constituit parte civilă pentru prejudiciul creat în cuantum de 22.425 mărci germane și 1300 dolari S.U.A., reprezentând sumele de bani sustrase.
împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei care este mică.
Inculpatul a criticat sentința pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a dispus condamnarea sa.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 107/ A din 17 martie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul S.L.P. împotriva sentinței penale nr. 308 din 3 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Arad.
S-a menținut arestarea inculpatului și s-a dedus arestul.
împotriva acestei ultime hotărâri, în termenul legal au declarat recurs, parchetul și inculpatul.
Prin recursul declarat de parchet se aduc critici, modului de rezolvare a acțiunii civile și în cadrul acesteia aplicabile fiind prevederile art. 1003 C. civ., inculpatul trebuia obligat la despăgubiri reprezentând întregul prejudiciu cauzat părții civile SC E. SRL și asupra greșitei aplicări a dispozițiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), acest text nefiind aplicat, întrucât inculpatul nu este arestat în cauza de față.
O ultimă critică adusă de parchet, privește reaprecierea pedepsei, prin respectarea tuturor criteriilor de individualizare cuprinse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Prin recursul declarat de inculpat se solicită în principal, restituirea cauzei în baza art. 333 C. proc. pen., la parchet, pentru a fi completată urmărirea penală dispusă prin decizia penală nr. 435/2000 Curtea de Apel Timișoara.
în subsidiar, s-a cerut achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și înlăturarea răspunderii civile a inculpatului.
Recursul declarat de parchet urmează a se vedea că, este fondat, în limita celor ce se vor analiza, iar recursul declarat de inculpat se apreciază, ca nefondat.
Examinându-se probatoriul cauzei, Curtea, reține că urmărirea penală a fost completată; cu respectarea dispozițiilor deciziei penale nr. 435/A/2000 a Curții de Apel Timișoara și în raport de prevederile art. 333 C. proc. pen., nu se impune o nouă restituire a cauzei, la procuror.
împrejurarea că, ceilalți doi participanți la comiterea faptei, T.G. și U.I. (față de care s-a disjuns cercetarea penală), se sustrag de la urmărirea penală, nu înseamnă că aceasta este incompletă, față de inculpatul recurent.
Ca atare, situația de fapt reținută de instanța de fond și de către instanța de apel, concordă cu probele ce dovedesc fără dubii vinovăția inculpatului recurent, cu privire la comiterea tâlhăriei reținută în sarcina sa și care a fost judicios pedepsită și cu aplicarea tuturor criteriilor de individualizare dar și al legii penale mai favorabile, potrivit art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Dacă sub aceste aspecte, Curtea apreciază că hotărârile atacate sunt temeinice și legale, nu același lucru se poate reține și cu privire la modalitatea de soluționare a acțiunii civile precum și în legătură cu eronata aplicare a dispozițiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Astfel, cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă SC E. SRL și constând în acoperirea pagubei produse de, 22.425 mărci germane și 1.300 dolari S.U.A., bani sustrași prin violențele exercitate asupra angajatei F.A., în dimineața de 9 aprilie 1999, de către inculpatul recurent S.L.P., a fost greșit soluționată, doar prin obligarea acestui inculpat la o parte din sumele tâlhărite.
Se reține aceasta, deoarece în baza art. 1003 și art. 999 C. civ., ce constituie temeiul de drept, pentru angajarea răspunderii civile a inculpatului, el fiind cel ce a cauzat un prejudiciu, el este cel obligat a-l repara.
Atunci, când fapta s-a produs de mai multe persoane, aceste persoane sunt răspunzătoare în solidar pentru acoperirea acesteia și nu are relevanță juridică, împrejurarea că unii dintre coautori, nu au fost trimiși în judecată.
în consecință, în cauză operând principiul solidarității răspunderii civile, inculpatul recurent trebuia obligat, la despăgubirea părții civile sus-menționate, la plata integrală a pagubei, respectiv a sumelor de 22.425 mărci germane, precum și a 1300 dolari S.U.A. și nu doar parțial, după cum eronat au procedat, ambele instanțe.
Se mai constată că, inculpatul recurent S.L.P., în prezent este arestat într-o altă cauză penală și în consecință, nu are temei de fapt și nici de drept, dispoziția de "deducerea arestării".
în consecință urmează a fi înlăturată această dispoziție din cadrul deciziei penale nr. 107/ A din 17 martie 2005 a Curții de Apel Timișoara.
în limita celor analizate și în baza art. 38515pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul parchetului și se va respinge recursul inculpatului, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-au aplicat și prevederile art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3790/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3786/2005. Penal → |
|---|
