ICCJ. Decizia nr. 3827/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin plângerea înregistrată la 6 octombrie 2003, petiționarul D.N. a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța începerea urmării penale împotriva inspectorului principal de poliție N.E. de la Poliția Orașului Cernavodă pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă, amenințare, lovire și purtare abuzivă.
Petiționarul a susținut că, în ziua de 7 august 2003, N.E., șeful Serviciului Circulație i-a adresat cuvinte jignitoare, l-a amenințat și lovit în timp ce se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
Parchetul sesizat, prin rezoluția nr. 296/ P din 14 octombrie 2003, a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva inspectorului principal de poliție N.E., întrucât faptele reclamate de D.E. nu întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni.
împotriva acestei soluții, petiționarul s-a plâns procurorului ierarhic superior care, prin rezoluția nr. 565/II/2/2003 din 18 decembrie 2003, a respins, ca nefondată, plângerea cu motivarea că neînceperea urmăririi penale față de N.E. pentru infracțiunile prevăzute de art. 180 și art. 250 alin. (1) C. pen., este corectă.
în conformitate cu dispozițiile art. 2781C. proc. pen., D.N. s-a adresat cu plângere instanței de judecată Curtea de Apel Constanța, prin încheierea de ședință din 12 martie 2001, a admis cererea petiționarului D.N., a desființat rezoluția procurorului din 18 decembrie 2003 și a reținut cauza pentru rejudecare.
După audierea intimatului N.E. și a martorilor G.M., V.V. și D.M., Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 30 din 7 aprilie 2004, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe intimatul N.E. pentru infracțiunile de insultă, amenințare și lovire.
S-a reținut că, în ziua de 7 august 2003, în jurul orei 8,00, petiționarul însoțit de martorul G.M. s-a deplasat la sediul Poliției Cernavodă, deoarece a considerat că martorul a fost sancționat prea aspru cu amendă și suspendarea permisului pentru că a condus cu o zi înainte un autoturism, pe drumurile publice, sub influența băuturilor alcoolice. Cu această ocazie inspectorul principal de poliție a constatat că D.N. mirosea a alcool, l-a invitat afară, dar nu l-a lovit, amenințat sau insultat.
Prin decizia nr. 5709 din 3 noiembrie 2004, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost admis recursul declarat de petiționarul D.N. împotriva sentinței primei instanțe, care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.
înalta Curte a reținut că în mod eronat, prima instanță s-a considerat investită prin cererea formulată de petiționar numai cu privire la săvârșirea de către N.E. a infracțiunilor de insultă, amenințare și lovire ignorând, pe de o parte, conținutul cercetărilor penale și soluția dispusă de procuror cu privire la infracțiunea de purtare abuzivă, iar, pe de altă parte, faptul că petiționarul însuși s-a plâns de modul de instrumentare a acestei fapte penale prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen.
Curtea de Apel Constanța, prin sentința penală nr. 4/ P din 9 februarie 2005, în baza art. 2781alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petiționar, a desființat rezoluția nr. 296/P/2003 din 14 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmării penale pentru a se pronunța asupra tuturor infracțiunilor reclamate de D.N. atât în considerente cât și în dispozitiv.
Curtea de apel a reținut că procurorul nu a soluționat plângerea formulată de petiționar deoarece, potrivit art. 203 C. proc. pen., în desfășurarea urmăririi penale, organul de urmărire penală dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale prin ordonanță, acolo unde legea prevede aceasta, iar în celelalte cazuri prin rezoluție motivată. întotdeauna ordonanța trebuie să cuprindă și cauza la care se referă, obiectul actului sau măsuri procesuale și temeiul legal al acesteia.
Din conținutul rezoluției, constată instanța, rezultă că nu sunt elemente care să atragă concluzia săvârșirii unor fapte prevăzute de legea penală, deși petiționarul a făcut precizări clare în plângerea sa că dorește sancționarea lucrătorului de poliție pentru două infracțiuni și anume art. 180 alin. (1) C. pen. și art. 250 alin. (1) C. pen., fiind încălcate cerințele art. 228 alin. (4) C. proc. pen., în sensul că nu rezultă din motivarea organelor de urmărire penală care sunt cauzele de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale cu referire expresă la infracțiunea pentru care a fost sesizat prin plângere.
împotriva acestei decizii a declarat recurs intimatul N.E. care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen. și a susținut că rezoluția nr. 296/ P din 14 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța a fost desființată prin încheierea din 12 martie 2004 a curții de apel, în prima fază a procesului, iar instanța de trimitere investită prin plângerea formulată de D.N., trebuia să judece cauza potrivit dispozițiilor privind judecarea în primă instanță, urmând să facă o încadrare juridică corectă astfel cum s-a dispus prin decizia de casare.
înalta Curte, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, constată că recursul este întemeiat.
într-adevăr rezoluția nr. 296/P/2003 din 14 octombrie 2003, menținută prin rezoluția nr. 565/II/2/2003 din 18 decembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, a fost desființată prin încheierea din 12 martie 2004 pronunțată în dosarul nr. 155/2004 a Curții de Apel Constanța, în temeiul art. 2781alin. (8) pct. c C. proc. pen. și s-a reținut cauza spre rejudecare, fiind ulterior audiați intimatul N.E. și martorii G.M., D.M. și V.V.
Sentința penală nr. 30 din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în același dosar, prin care intimatul a fost achitat, a fost casată cu trimitere spre rejudecare prin decizia nr. 5709 din 9 noiembrie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, dar instanța de trimitere trebuia să judece cauza potrivit dispozițiilor art. 2781alin. (8) pct. c C. proc. pen., rezoluția fiind desființată, dispoziție privind judecarea în primă instanță aplicându-se în mod corespunzător și să se pronunțe cu privire la toate faptele din plângerea petiționarului care constituie actul de sesizare al instanței.
Așadar, rezoluția fiind desființată, instanța de trimitere trebuia să se conformeze deciziei de casare, să judece potrivit dispozițiilor art. 2781alin. (8) pct. c C. proc. pen. și să se pronunțe cu privire la toate faptele sesizate și nu să dispună în baza art. 2781alin. (8) pct. b C. proc. pen., trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, pentru a se pronunța asupra tuturor infracțiunilor reclamate de petiționar.
în consecință, pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a fost admis recursul declarat de N.E., a fost casată sentința atacată și s-a trimis cauza pentru soluționarea plângerii petiționarului D.N. la Curtea de Apel Constanța.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3860/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3829/2005. Penal → |
|---|
