ICCJ. Decizia nr. 3938/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 9 din 7 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, au fost condamnați inculpații:
P.V. la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumuri publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzut de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2000, cu aplicarea art. 74 lit. b) și c) și art. 76 lit. d) C. pen. și la pedeapsa de un an și 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), raportat la alin. (3), cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-au aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de un an și 3 luni închisoare.
N.A.D. la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), raportat la alin. (3) lit. c), cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen.
în baza art. 71 C. pen., li s-au interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepselor.
Soluționând și latura civilă a cauzei, instanța a luat act că prejudiciul părții civile Primăria comunei Dragomirești, Județul Dâmbovița, în sumă de 18.292.223 lei a fost acoperit prin restituire și efectuarea reparațiilor la rețeaua electrică de alimentare cu energie electrică a stației de apă Dragomirești inculpații au fost obligați la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate în cauză, că în noaptea de 5 iulie 2003, inculpații P.V. și N.A.D., după o prealabilă înțelegere au sustras un cablu electric în lungime de 1.400 ml. din rețeaua de presiune a stației de apă Dragomirești, Județul Dâmbovița și pe care le-au ascuns în zăvoaiele pârâului P.V. și a râului Dâmbovița.
în urma cercetărilor efectuate, inculpații au fost identificați, iar cablul sustras a fost găsit de lucrătorii postului de poliție Dragomirești cu ocazia conducerii în teren de către inculpați.
Cu această ocazie, s-a constatat că, în dimineața zilei de 6 iulie 2003, după sustragerea cablului, inculpatul P.V. a condus pe drumurile publice autoturismul Dacia 1300 proprietate personală, ocazie cu care s-a constatat că nu posedă permis de conducere.
împotriva sentinței au declarat apel inculpații P.V. și N.A.D., criticând-o ca fiind netemeinică sub aspectul modalității executării pedepselor.
Inculpații prin apărători aleși, au susținut că executarea pedepselor în regim de detenție apare ca o măsură excesivă apreciind că reeducarea lor se poate face fără privare de libertate.
S-a solicitat admiterea apelurilor, desființarea în parte a sentinței și executarea pedepselor la locul de muncă conform art. 867alin. (1) C. pen.
Prin decizia 171 din 22 aprilie 2005, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații P.V. și N.A.D.
împotriva acestei hotărâri inculpații au declarat recurs reiterând solicitările formulate la instanța de apel sub aspectul modalității executării pedepselor.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit lucrărilor de la dosar se constată că instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt, probele administrate în cauză dovedesc vinovăția inculpaților, încadrarea juridică a faptelor este legală, aspecte față de care nu s-au formulat critici.
Critica ce privește individualizarea pedepselor și îndeosebi modalitatea de executare a acestora, este neîntemeiată.
La stabilirea și individualizarea acestora instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), făcând o justă interpretare și aplicare a acestor dispoziții legale.
Pedepsele de un an și 3 luni închisoare, aplicate inculpatului P.V. și un an închisoare, inculpatului N.A.D., au fost corect proporționalizate atât în cuantum, cât și ca modalitate de executare, ținându-se seama de gradul de pericol social al faptelor, de modul și condițiile concrete în care au fost săvârșite, precum și de valoarea prejudiciului.
Pe de altă parte, au fost avute în vedere și elementele ce caracterizează persoana făptuitorilor, în sensul că au dat dovadă de sinceritate și au contribuit la recuperarea prejudiciului, fapt ce a determinat instanța de fond să rețină față de aceștia, circumstanțe atenuante personale prevăzute de art. 74 C. pen. și să aplice pedepse sub limita minimă de 4 ani, prevăzută de textul de lege,
Aplicarea dispozițiilor legale referitoare la suspendarea executării pedepselor nu se impun și pentru faptul că ambii inculpați sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Astfel, inculpatul P.V., prin sentința penală nr. 1145 din 10 noiembrie 1998 a Judecătoriei Găești a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru delicte silvice, față de acesta intervenind reabilitarea de drept, prevăzută de art. 38 C. pen.
în ceea cel privește pe inculpatul N.A.D., din fișa de cazier judiciar rezultă că, a mai fost trimis în judecată, în perioada minoratului, tot pentru infracțiuni silvice, astfel că prin sentința penală nr. 886/2000 a Judecătoriei Găești, s-a dispus liberarea supravegheată, iar prin sentința penală nr. 743/2000 a aceleiași instanțe, s-a dispus măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pentru infracțiunea de furt calificat, fiind arestat la 11 septembrie 2000 și liberat la 28 mai 2003.
în raport de acest trecut infracțional al inculpaților, înalta Curte consideră, că pedepsele astfel cum au fost stabilite, sunt în măsură să-și atingă scopul preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen. și ca atare nu se justifică suspendarea executării lor astfel cum s-a solicitat.
Concluzionând, înalta Curte constată că hotărârile atacate sunt legale și temeinice sub toate aspectele, motiv pentru care recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și vor fi respinse în consecință, conform art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Din oficiu, nu s-au constatat cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 3859C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3964/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3935/2005. Penal → |
|---|
