ICCJ. Decizia nr. 3825/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 203 din 15 octombrie 2004, a tribunalului Olt a fost achitat inculpatul P.C., pentru infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., prin aplicarea art. 10 alin. (1) lit. a), raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen., interzicându-i-se drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de un an. în baza art. 217 alin. (1) s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa de 6 luni închisoare și s-a constatat grațiată această pedeapsă conform art. 1 din Legea nr. 543/2002
Inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la un an și 6 luni închisoare și s-a constatat grațiată pedeapsa în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002.
S-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv de la 17 iunie 2003.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei bare metalice de la inculpat. Acesta a fost obligat la 58.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă S.L.
A fost respinsă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă S.D. ca neîntemeiată.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat și către partea civilă S.L.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că inculpatul, paznic de vânătoare al A.V.P.S. Olt, filiala Olt avea obligația de serviciu de prevenire și descoperire a actelor de braconaj din sectorul comunei Desevelu, județul Olt.
în ziua de 3 noiembrie 2001, inculpatul P.C. împreună cu M.I., vânător în grupa din comuna Desevelu s-au deplasat cu un autoturism ARO pe miriște unde au observat 2 ogari alergând un iepure.
Instanța reține că cei doi ogari scăpaseră din ograda părții vătămate S.L. și erau urmăriți de minorii S.D. și S.M., primul reușind să ia în brațe un ogar.
S-a motivat că inculpatul nu l-a agresat pe minorul S.D. și nu l-a lovit cu patul armei pentru a da drumul din brațe câinelui așa cum susține minorul, și prin urmare, inculpatul n-a comis fapta calificată în actul de sesizare în infracțiunea de purtare abuzivă.
Instanța mai reține că inculpatul a împușcat cei doi ogari aflați în preajma minorilor, ucigându-i.
După incident, tatăl minorului S.D., partea vătămată S.L., însoțit de mai multe rude: S.I., S.E., S.M. s-au deplasat cu autoturismul Dacia aparținând părții vătămate inițial la domiciliul lui P.P. care le-a confirmat că inculpatul a împușcat ogarii, proprietatea părții vătămate, apoi la locuința inculpatului.
Din poartă partea vătămată S.L. i-a reproșat inculpatului că l-a bătut pe fiul lui și i-a împușcat ogarii.
Discuțiile au degenerat iar în ceartă și violențe fizice.
Instanța de fond a reținut că inculpatul, ieșit în poarta locuinței lui a fost agresat de partea vătămată, astfel că, aflat sub stăpânirea unei puternice emoții s-a înarmat cu un corp contondent și a lovit cu putere spre zona capului părții vătămate.
Aceasta din urmă s-a apărat ridicând mâna stângă deasupra capului și a recepționat lovitura în antebraț. Oasele acestuia au fost fracturate, leziunile traumatice suferite necesitând pentru vindecare 95-110 zile îngrijiri medicale așa cum rezultă din raportul medico-legal nr. 1735/2001 al I.M.L. Craiova.
Raportul întocmit de I.M.L. Mina Minovici București concluzionează că morfologia și topografia leziunilor traumatice osoase pledează pentru un mecanism de producere prin lovire cu un corp dur aplicate cu energie cinetică mare, cel mai probabil prin lovire.
Raportul de expertiză a fost avizat de Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.M.L. Mina Minovici București care a concluzionat că în raport de gravitatea leziunilor, a metodei terapeutice folosite și în absența obiectivă a unor complicații, timpul de îngrijiri medicale este de 50-55 zile.
S-a mai reținut că, în stare de agitație, inculpatul a lovit cu piciorul în aripa stângă față a mașinii lui S.L. producând degradări care au necesitat reparații în valoare de 1.170.500 lei.
Prin decizia penală nr. 5 din 17 februarie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, apelurile Parchetului Tribunalului Olt și inculpatului P.C.
împotriva deciziei u declarat recurs, procurorul și inculpatul.
Prin recursul procurorului, hotărârile au fost criticate pentru reținerea greșită a constatărilor legale a scuzei provocări prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., pentru că pedeapsa este blândă în raport de pericolul social al făptuitorului și de pluritatea de infracțiuni comise și pentru greșita achitare privind infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 25 alin. (2) C. pen.
Prin recursul inculpatului hotărârile au fost criticate pentru greșita încadrare dată faptei în tentativă la infracțiunea de omor calificat, în loc de infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., iar în subsidiar, pentru pedeapsa pe care a încadrat-o prea severă și pentru cuantumul despăgubirilor pe care le-a considerat disproporționate în raport cu paguba reală compută prin fapta lui.
Prin decizia nr. 2677 din 22 aprilie 2005 pronunțată la secția penală a înaltei Curți de casație și Justiție a fost admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a fost respins recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Decizia și sentința au fost casate numai cu privire la pedeapsa pronunțată aplicată inculpatului pedeapsă majorată la 6 ani închisoare.
împotriva deciziei a făcut contestație în anulare condamnatul pentru cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen.
Potrivit art. 386 lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când procedura de citare a părții pentru care termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Cazul prevăzut la lit. b) a art. 386 se referă la instanța în care, partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanței despre această împrejurare.
Condamnatul contestator prezent în fața înaltei Curți a susținut cererea învederând lipsa la un termen intermediar, adică la data de 8 aprilie 2005.
Contestația urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată deoarece așa cum rezultă din practicaua deciziei și nici condamnatul nu contestă, pentru termenul la care s-a judecat recursul, 22 aprilie 2005, procedura de citare a fost îndeplinită legal, iar contestatorul condamnat a fost prezent la judecarea recursului.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare, avansate de către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3831/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3823/2005. Penal → |
|---|
