ICCJ. Decizia nr. 3826/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 98 din 22 decembrie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins plângerea formulată de petiționarul Ș.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă în dosarul penal nr. 34/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în temeiul dispozițiilor art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 200.000 lei. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1246/P/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, Ș.I. a fost trimis în judecată, fiind inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., împotriva părții vătămate P.C. pe care, prin violență și amenințări cu cuțitul a deposedat-o de haine și încălțăminte în valoare de un milion lei.
Urmare a admiterii recursului declarat de inculpat, sentința inițială prin care fusese condamnat de Tribunalul Prahova (nr. 398/2001, menținută prin decizia penală nr. 81/2002 a Curții de Apel Ploiești) a fost casată, cauza fiind restituită parchetului în vederea completării cercetărilor penale, inculpatul a fost din nou trimis în judecată (rechizitoriu nr. 1246 din 25 martie 2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova), fiind condamnat definitiv la pedeapsa de 5 ani închisoare (C. pen. nr. 1520 din 18 martie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție).
Nemulțumit de modul în care lucrătorii de poliție și procurorul au efectuat actele de cercetare penală în cauză, petiționarul Ș.I. a formulat plângere penală împotriva acestora, solicitând tragerea lor la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246,art. 267 și art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Totodată, petiționarul s-a plâns și împotriva martorelor D.M. și D.C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
Prin rezoluția nr. 34/P/2004 din 3 august 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul R.I., șeful Postului de poliție Cricov, inspectorul principal de poliție B.C. din cadrul Poliției municipiului Ploiești, procurorul P.N. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), supunerea la rele tratamente prevăzută de art. 267 C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (7) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
S-a reținut că activitățile desfășurate de cei trei făptuitori au fost efectuate în conformitate cu atribuțiile de serviciu ale fiecăruia și în concordanță cu prevederile legale în materie.
Prin aceeași rezoluție, față de martorele D.M. și D.C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (7) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
S-a stabilit că afirmațiile făcute de cele două martore atât în faza urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească corespund realității și se coroborează cu susținerile părții vătămate și ale celorlalți martori audiați în cauză.
Plângerea formulată de petiționar împotriva soluției dispuse de procuror a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin rezoluția nr. 3097/II/2/2004 din 18 octombrie 2004.
în conformitate cu prevederile art. 2781C. proc. pen., petiționarul a făcut plângere în fața instanței împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată.
Instanța de fond a constatat că soluția dispusă de procuror este legală și temeinică, fiind dispusă pe baza materialului probator administrat în cauză și motivată în consecință.
Soluția adoptată de procuror de trimitere în judecată a lui Ș.I. a fost confirmată de instanțele judecătorești prin condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Cercetările penale efectuate ca urmare a plângerii penale formulată de petiționar nu au confirmat săvârșirea de abuzuri de către cei care au instrumentat dosarul penal dresat acestuia, și nici comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către martorele audiate în cauză.
împotriva acestei sentințe penale a formulat recurs inculpatul Ș.I., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și desființarea rezoluției procurorului, cauza urmând a fi trimisă procurorului, potrivit dispozițiilor art. 2781alin. (8) lit. b) C. proc. pen.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat.
Instanța de fond, judecând plângerea petiționarului Ș.I., a verificat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei.
Din materialul probator analizat rezultă că soluția dispusă de procuror este legală și temeinică, fiind în mod temeinic menținută.
Afirmațiile făcute de petiționar cu privire la pretinsele abuzuri săvârșite de polițiștii și procurorul care au instrumentat cauza nu s-au confirmat, aceștia acționând potrivit dispozițiilor legale și fără a vătăma interesele legale ale inculpatului.
Declarațiile martorelor D.M. și D.C. au fost confirmate de celelalte probe administrate în cauză, sus numitele nefăcându-se vinovate de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
în consecință, Curtea constată că soluția adoptată de procuror este temeinică și legală, sentința instanței de fond făcând o corectă apreciere asupra acesteia.
în cauză, neexistând motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul petiționarului Ș.I. ca nefondat.
Recurentul petiționar va fi obligat la plata despăgubirilor civile către stat.
S-au văzut dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3829/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3831/2005. Penal → |
|---|
