ICCJ. Decizia nr. 3935/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 3 din 6 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, a fost condamnat inculpatul S.G.F. la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.
S-a constatat că partea vătămată Ț.E. nu s-a constituit parte civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut că, la data de 27 august 2002, în jurul orei 23,00, partea vătămată Ț.E. s-a aflat în trenul de persoane 4466, staționat în stația C.F.R. Bixad, fiind singură în compartiment.
La un moment dat, în compartiment a intrat inculpatul S.G.F. care i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri și i-a cerut bani. Ț.E. i-a dat inculpatului suma de 40.000 lei, iar după ce acesta a amenințat-o, i-a mai oferit 15.000 lei pe care făptuitorul a luat-o și a fugit, prin tren, spre locomotivă, iar victima a coborât și a cerut ajutorul personalului din stația C.F.R. Bixad.
în ziua de 27 august 2002, motivează prima instanță, partea vătămată l-a văzut pe inculpat în trenul 4462, pe ruta Dumbrava - Satu Mare, fapt declarat la poliția T.F. Satu Mare în aceeaș9i zi, cu ocazia depunerii plângerii. în aceste împrejurări S.G.F. a fost identificat în trenul de persoane 4465 aflat în stația C.F.R. Satu Mare, cu destinația Bixad, de către lucrătorii de poliție și partea vătămată.
în urma agresiunii, a reținut tribunalul, partea vătămată Ț.E. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Prejudiciul cauzat părții vătămate a fost acoperit prin restituirea sumei de 55.000 lei.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 245/ A din 16 noiembrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat și părțile responsabile civilmente apreciind că prima instanță a stabilit corect vinovăția inculpatului, reținând o situație de fapt corespunzătoare probatoriului administrat, iar încadrarea juridică este legală.
împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul S.G.F. și părțile responsabile civilmente S.V. și S.A. care prin motivele depuse la dosar au solicitat în principal restituirea cauzei la parchet deoarece nu i s-a prezentat inculpatului materialul de urmărire penală nefiind citat legal la domiciliu și nu a fost atenționat că nu are voie să părăsească țara, iar în subsidiar au cerut achitarea susținând că acesta nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Examinând decizia atacată, precum și sentința de condamnare în raport de criticile formulate, înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt nefondate.
în cursul urmăririi penale inculpatul a fost legal citat la adresa indicată de el și anume în comuna Bixad județul Satu Mare, dar nu s-a prezentat pentru a-i fi adus la cunoștință materialul de urmărire penală potrivit art. 250 și următoarele C. proc. pen., astfel cum rezultă din procesul verbal din 15 iulie 2003, deoarece plecase în Franța din cursul lunii ianuarie 2003 după cum se precizează în adresa nr. 81585 din 19 mai 2004 a Postului de Poliție Bixad.
Așadar, prezentarea materialului nu a fost posibilă din cauză că inculpatul a părăsit și s-a sustras de la efectuarea urmăririi penale, neprezentându-se la nici unul din termene în cursul judecării procesului penal.
întrucât în cauză nu au fost încălcate prevederile referitoare la modul de prezentare a materialului de urmărire penală nu se impune restituirea dosarului la procuror, conform art. 333 C. proc. pen., pentru refacerea acesteia.
în ceea ce privește vinovăția inculpatului, în cauză s-a stabilit o reală situație de fapt în sensul că, la data de 24 august 2002, în jurul orei 23, în trenul 4466 staționat în stația C.F.R. Bixad acesta a amenințat-o și a lovit-o pe partea vătămată căreia i-a cerut bani, Ț.E. oferindu-i suma de 55.000 lei.
Instanța de fond corect a înlăturat încercarea inculpatului S.G.F. de a-și constitui alibi. Susținerea sa că, în ziua de 24 august 2002, a cules prune cu părinții și că nu a fost plecat de acasă, a fost infirmată de martorul L.I. care a declarat că în acea seară s-a întâlnit cu făptuitorul în stația C.F.R. Bixad.
Mai mult, în cursul urmăririi penale, partea vătămată l-a recunoscut fără ezitare pe inculpat ca fiind autorul faptei.
Soluția fiind corectă și neexistând cauze de nulitate care să fie invocate din oficiu, înalta Curte urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpat și părțile responsabile civilmente, în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Recurenții au fost obligați să plătească suma de câte 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat astfel cum au prevăzut dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3938/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3873/2005. Penal → |
|---|
