ICCJ. Decizia nr. 3831/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 80 din 6 decembrie 2004, Tribunalul Covasna a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul O.A. împotriva sentinței penale nr. 34 din 9 iunie 2003 a Tribunalului Covasna, care a fost menținută prin decizia penală nr. 241/ Ap din 17 septembrie 2003 a Curții de Apel Brașov și a rămas definitivă prin decizia nr. 5870 din 12 decembrie 2003 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Instanța a reținut că prin sentința menționată O.A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Contestatorul a mai fost obligat să plătească statului suma totală de 7.300.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul a mai constatat că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen., în care se poate face contestație contra executării unei hotărâri penale.
Astfel, primul motiv invocat privind imposibilitatea plății cheltuielilor judiciare datorită faptului că, debitorul condamnat este deținut, prima instanță a reținut că nu constituie o împiedicare la executare în sensul prevederilor art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar legislația în vigoare nu prevede posibilitatea transformării acestor cheltuieli în ore de muncă în folosul comunității.
Cât privește motivul invocat de contestator, în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnat, instanța de fond a constatat că de asemenea nu face parte din cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 91 din 30 martie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul O.A. împotriva sentinței primei instanțe.
împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, solicitând casarea hotărârilor și rejudecarea cauzei pentru că este nevinovat.
Examinând recursul, înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondat.
Contestatorul a fost condamnat prin sentința penală nr. 34 din 9 iunie 2003 a Tribunalului Covasna, care a fost menținută prin decizia penală nr. 241/ Ap din 17 septembrie 2003 a Curții de Apel Brașov și a rămas definitivă prin decizia nr. 5870 din 12 decembrie 2003 a înaltei Curți de Casație și Justiție, la 18 ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. și la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., dispunându-se în urma contopirii pedepselor ca O.A. să execute 18 ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Ambele instanțe au reținut corect că motivul invocat de condamnat în contestația sa la executare și anume că nu se face vinovat de comiterea faptelor deduse judecății, nu este prevăzut de dispozițiile art. 461 C. proc. pen., nefiind unul din cazurile expres și limitativ prevăzute în care se poate face contestație.
Motivul invocat de contestator nu vizează un incident ivit cu ocazia executării hotărârii penale de condamnare prevăzut de art. 461 C. proc. pen., ci privește fondul cauzei penale, iar apărările condamnatului au fost examinate de către prima instanță și cele de control judiciar.
în consecință, înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestator, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit interpretului de limba maghiară, desemnat pentru recurentul contestator s-a plătit din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3826/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3825/2005. Penal → |
|---|
