ICCJ. Decizia nr. 3873/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 27/2005 pronunțată de Tribunalul Cluj a fost condamnat inculpatul B.V., la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.
în temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv din 6 septembrie 2004 la zi.
S-a constatat că partea vătămată L.A. nu a formulat pretenții civile în cauză și în temeiul art. 118 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui briceag.
în temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pe baza probelor administrate, s-a reținut că, în seara zilei de 5 septembrie 2004, inculpatul B.V. a luat de la numitul M.G. un motoscuter și, după ce s-a plimbat prin mai multe localități din jurul municipiului Câmpia Turzii, în jurul orelor 22,00, s-a întors în acest municipiu și a plecat spre comuna Viișoara.
Pe str. George Coșbuc din Câmpia Turzii, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată L.A. care se deplasa pe jos spre comuna Viișoara. La invitația inculpatului, partea vătămată s-a suit pe motoscuter și cei doi au plecat spre localitatea sus-amintită. Pe drum, partea vătămată s-a interesat de orientarea sexuală a inculpatului, acesta spunându-i că este "bulangiu", adică homosexual. în urma discuțiilor, partea vătămată a fost de acord să întrețină relații sexuale cu inculpatul, motiv pentru care acesta din urmă a condus motoscuterul pe un drum lăturalnic, de lângă podul de peste Arieș.
în zona podului, inculpatul B.V. a întreținut relații sexuale orale și anale cu partea vătămată după care a întrebat-o dacă are ceva bani la ea.
Partea vătămată a spus că are ceva bani asupra ei, iar inculpatul a început să o percheziționeze, în urma controlului prin buzunare luându-i suma de 190.000 lei, un telefon celular și o cartelă telefonică, respectiv două pixuri și un briceag, toate în valoare de 1.700.000 lei. Partea vătămată, când a văzut că i s-a luat telefonul celular și că inculpatul, după ce a percheziționat-o și la ciorapi, căutând bani, dorește să-i ia și tricoul, a vrut să strige și să riposteze, spunându-i că este copil orfan și i-a cerut înapoi bunurile sustrase. Inculpatul, văzând că partea vătămată ripostează, a amenințat-o pe aceasta că o va înțepa cu briceagul de care tocmai o deposedase, motiv pentru care partea vătămată s-a speriat și nu a avut curajul să strige.
înainte de a se consuma actul sexual, partea vătămată și-a lăsat la circa 15 metri de locul faptei o plasă cu haine, iar după ce a fost amenințată cu briceagul, i-a spus inculpatului că-i aduce din plasă haine mai frumoase și, profitând de faptul că acesta și-a dat acordul de a se deplasa până la plasă, a fugit de la locul faptei.
Partea vătămată a fugit până la o benzinărie din apropiere, de unde a anunțat telefonic organele de poliție, iar o patrulă aflată în zonă s-a deplasat la fața locului și a reușit să îl depisteze pe inculpat în timp ce acesta se deplasa cu motoscuterul spre municipiul Câmpia Turzii.
Inculpatul, în momentul depistării sale, avea asupra lui toate bunurile sustrase de la partea vătămată. întrucât și-a recuperat bunurile (mai puțin briceagul, care a fost ridicat de către organele de poliție), partea vătămată L.A. nu formulează pretenții civile în cauză.
Cu privire la declarațiile inculpatului, s-a reținut că acesta nu a recunoscut comiterea faptei, având o poziție oscilantă de la o declarație la alta. Inițial, inculpatul a arătat că partea vătămată i-a dat bunurile de bunăvoie, apoi că, în prima fază, partea vătămată a refuzat să-i dea bunurile dar la insistențele sale repetate i le-a dat, după care a declarat că i-a luat bunurile, fără acordul lui, dar nu l-a amenințat. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a recunoscut că l-a deposedat pe partea vătămată de bunurile găsite asupra lui, dar precizează că nu l-a amenințat cu briceagul pentru a le păstra. în sfârșit, în declarația dată în fața instanței de judecată, acesta revine și susține că partea vătămată i-a dat bunurile de bunăvoie, cu intenția de a-l răsplăti pentru faptul că a fost de acord să întrețină relații sexuale cu el.
Aceste susțineri contradictorii ale inculpatului au fost infirmate de declarațiile părții vătămate care, în faza de urmărire penală, a arătat că inculpatul, văzând că partea vătămată ripostează și-i cere restituirea bunurilor, l-a amenințat cu briceagul, spunându-i că "îl va înțepa". în fața instanței de judecată, partea vătămată a declarat că inculpatul i-a luat bunurile cu forța, după care, pentru a le păstra, l-a amenințat că-l lovește, ținând briceagul în mână, motiv pentru care a renunțat la bunuri, fiindu-i teamă că îl va înțepa. Totodată, partea vătămată precizează că, înainte de a fi audiat în instanță, a fost amenințat cu moartea de către fratele inculpatului, pentru că a formulat plângerea penală care face obiectul prezentului dosar.
împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal inculpatul B.V. criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.
în susținerea motivelor de apel, inculpatul a solicitat achitarea sa fundamentată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există, în speță existând o înțelegere cu partea vătămată care i-a înmânat bunurile fără a fi constrânsă.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate precum și din punct de vedere al art. 372 alin. (2) C. proc. pen., curtea apreciază că apelul declarat în cauză este nefondat, fiind respins prin decizia penală nr. 54/ A.
S-a reținut că vinovăția inculpatului a fost în mod just reținută de instanța de fond pe baza probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate L.A., procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de efectuare a percheziției corporale, declarațiile martorilor audiați în cauză și procesul verbal de reconstituire și planșele foto anexe. S-a reținut astfel că, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a luat bunurile din posesia părții vătămate, pe timp de noapte, fără consimțământul acesteia și prin amenințare cu briceagul, susținerile inculpatului formulate în apărare atât în fața instanței de fond cât și în motivele de apel, nu sunt susținute de nici o probă administrată în cauză. Ca atare, solicitarea acestuia de a se pronunța în cauză o soluție de achitare fundamentată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., este nefondată.
Că, de asemenea, soluția pronunțată este temeinică și legală în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate și a modalității de executare a acesteia, în cauză fiind respectate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei.
Recursul este nefondat.
Individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel încât o reindividualizare în sensul reducerii pedepsei nu se impune.
Cum nici din oficiu nu s-au constatat motive care au condus la casarea hotărârilor, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3935/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3860/2005. Penal → |
|---|
