ICCJ. Decizia nr. 3871/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 373 din 17 decembrie 2004, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul S.D. la 7 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen.
S-a menținut starea de arest și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 27 ianuarie 2004, la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate B.I., suma de 17.500 Euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri civile, cât și suma de 20.000.000 lei, daune morale.
S-a menținut măsura asiguratorie luată prin încheierea din 12 mai 2004, asupra bunurilor inculpatului.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 15.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că, în noaptea de 24 august 2003, inculpatul a furnizat, unor autori rămași neidentificați, date cu privire la sumele de bani pe care le avea partea vătămată B.I. asupra sa, despre itinerariul pe care îl urma și a oprit la locul "stabilit" într-o parcare, situată la limita județului Bistrița Năsăud, izolată și neiluminată, înlesnindu-le astfel celor doi autori ai infracțiunii să-l deposedeze pe acesta, prin violență de o borsetă în care se afla suma de 25.800 Euro, 20.000.000 lei și actele de identitate personale.
în urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare, un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale.
Prejudiciul produs a fost recuperat parțial în cursul urmăririi penale, prin restituirea, de către inculpat, a sumei de 8.000 Euro.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 66 din 28 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul solicita, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost comisă de acesta, iar în subsidiar, redozarea pedepsei.
împotriva menționatelor hotărâri, inculpatul S.D. a declarat prezentul recurs, reiterând motivele de casare, prevăzute de art. 3859pct. 18 și 14 C. proc. pen., invocate în apel, în sensul că fapta nu a fost comisă de acesta și că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate de inculpat în recurs, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică, în prevederile art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (declarațiile constante ale părții vătămate, certificatul medico-legal de la dosar, procesul-verbal și planșele foto întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, casetele audio și procesul verbal de transcriere a conținutului acestora și declarațiile martorilor B.M., L.G.O., G.I., O.M., B.G. și C.V., coroborate cu recunoașterile inculpatului) care au fost analizate în considerentele hotărârilor pronunțate, rezultă, fără dubiu că, în noaptea de 24 august 2003, inculpatul a furnizat, unor autori rămași neidentificați, date cu privire la sumele de bani pe care partea vătămată B.I. le avea asupra sa, despre itinerariul ce urma să-l parcurgă cu autovehiculul condus de inculpat, astfel încât aceștia au acționat prin violență asupra victimei, într-un loc dinainte stabilit, izolat și neiluminat, sustrăgându-i borseta în care se afla suma de 25.800 Euro, 20.000.000 lei și actele de identitate.
Inculpatul a recunoscut faptele, din convorbirile telefonice purtate cu partea vătămată, în zilele de 27 și 29 august 2003, rezultând clar că acesta s-a angajat să-i restituie banii furați, rugându-l să nu sesizeze poliția despre cele întâmplate.
Referitor la pedeapsa aplicată se constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea că, instanța de fond ținând seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de gradul de pericol social sporit al infracțiunii, care a fost comisă pe timp de noapte, prin acte de violență, în urma unui plan dinainte stabilit, cât și de persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale însă în cursul procesului a adoptat o atitudine oscilantă, încercând să ascundă adevărul.
întrucât din actele dosarului nu rezultă nici existența unor motive de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. final C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul S.D. să fie respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada prevenției, de la 27 ianuarie 2004, la zi.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3693/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3746/2005. Penal → |
|---|
