ICCJ. Decizia nr. 3906/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 633 din 30 noiembrie 2004 a Tribunalului Argeș, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de C.I.M.
Revizuentul a fost obligat la 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin adresa nr. 509/III/6/2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, a fost înaintată instanței cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat C.I.M., împotriva sentinței penale nr. 207 din 27 iunie 2002 a Tribunalului Argeș.
în motivarea cererii, revizuentul arată că după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a descoperit că partea vătămată S.N.P. P., sucursala Argeș, nu a suferit nici un prejudiciu, în urma depunerii de către această societate, a bilanțului pe anul 2001 și că, din raportul comisiei de cenzori, referitor la activitatea părții vătămate pe anul 2001, nu se face nici o referire cu privire la existența vreunui prejudiciu.
Se mai arată că, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, revizuentul condamnat a mai descoperit că, scrisorile de garanție bancară nr. 34 din 23 august 2001 și nr. 37 din 31 august 2001 nu sunt false, existând în registrul de evidență al R.I.B. toate acestea, fiind împrejurări neinvocate în fața instanței de fond și necunoscute de revizuent.
Tribunalul, urmare cererii de revizuire, a constatat că, prin sentința penală a cărei revizuire se cere, respectiv nr. 207 din 27 iunie 2004, revizuentul C.I.M. a fost condamnat la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și la un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), dispunându-se, în temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, în condițiile prevăzute de art. 57 și art. 71 C. pen.
în fapt, s-a reținut că, în calitate de director la SC P. București cu ocazia încheierii și derulării unui contract de vânzare-cumpărare de produse petroliere, a indus în eroare sucursala PECO Argeș, prezentând ca adevărate 2 scrisori de garanție false, ca fiind emise de R.I.B. SA, cauzând un prejudiciu de 6.611.397.279 lei.
în căile ordinare de atac, inculpatul a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cu motivarea că nu a cunoscut faptul că cele 2 scrisori de garanție și certificatul de bonitate sunt false și că nu a avut intenția de a o prejudicia pe partea civilă.
Instanța de fond, analizând motivele invocate de revizuent în cererea de revizuire, raportate la sentința a cărei revizuire o solicită, la situația de fapt exprimată, a apreciat că nu sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen., în sensul că, nu există împrejurări ce nu au fost cunoscute de prima instanță, prin susținerile sale neprobate, revizuentul încercând schimbarea situației de fapt reținută prin hotărârea definitivă de condamnare.
Pe de altă parte, se susține de către tribunal, în faza de cercetare judecătorească inculpatul nu s-a apărat, în sensul celor susținute prin cererea de revizuire, că partea vătămată nu a fost prejudiciată, deoarece o parte din prejudiciu a fost acoperit.
Ca urmare, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen., în temeiul art. 403 din același cod, a fost respinsă cererea de revizuire.
Apelul declarat de revizuent împotriva acestei hotărâri, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Pitești, secția penală, prin decizia penală nr. 52/ A din 17 februarie 2005.
împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul, criticând-o, pentru că, în mod greșit, ca și instanța de fond, a respins solicitarea de restituire a cauzei procurorului, motiv de recurs prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen.; în mod greșit, ca și instanța de fond, nu a pronunțat cu privire la înscrisurile noi depuse de revizuent, motiv de casare, prevăzut de art. 3859pct. 10 C. proc. pen.
Recurentul a solicitat casarea deciziei atacate, precum și a sentinței primei instanțe, admiterea cererii de revizuire și anularea sentinței penale nr. 207 din 27 iunie 2002 a Tribunalului Argeș.
Analizând recursul revizuentului condamnat, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta nu este întemeiat și că se impune a fi respins, ca atare, fiind nefondat.
Astfel, în ce privește critica privind refuzul instanței de restituire a cauzei procurorului, nu poate fi primită, procurorul, conform legii, nefiind obligat să efectueze cercetări pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, că, având facultatea de a aprecia asupra temeiniciei motivelor invocate, așa cum rezultă expres din formularea "în cazul în care este necesară efectuarea de cercetări".
în raport de motivele invocate de revizuent, motive inadecvate unei cereri de revizuire, cale extraordinară de atac, motive excedând cadrul procesual instituit de art. 394 C. proc. pen., în mod corect procurorul s-a pronunțat asupra cererii, sesizând instanța, încât, nu sunt motive de restituire a cauzei la procuror.
Nefondat, este și cel de-al doilea motiv de recurs invocat de recurent.
Bilanțul, despre care se pretinde c-ar fi un act nou din care n-ar rezulta că partea civilă ar avea prejudiciu, nu este un act nou, în sensul art. 494 lit. a) C. proc. pen., de natură a duce la promovarea unei astfel de căi extraordinare de atac, după cum, noi, nu sunt nici celelalte acte invocate de revizuent, cu consecința ce derivă din aceasta, respectiv, a privirii recursului de față ca nefondat, și al respingerii acestuia, ca atare.
S-a văzut și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3931/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3879/2005. Penal → |
|---|
