ICCJ. Decizia nr. 3824/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 85 din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul S.Șt. împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 731/P/1999 din 16 iunie 2000.
S-a reținut, în esență, că situația de fapt rezultată din probele administrate de către procuror și care a stat la baza rezoluției pronunțată este corectă și nu justifică în nici un fel susținerile petentului, deoarece defuncta S.M.E., proprietara unui apartament, pe care l-a vândut prin act autentic soților L.M.D. și L.P. și-a dat consimțământul neviciat la vânzare, în prezența notarului N.I., la data de 14 mai 1996.
Prin decizia penală nr. 2449 din 12 aprilie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.Șt. împotriva sentinței penale nr. 85 din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, constatând că organele de urmărire penală au dispus administrarea de probe și au avut în vedere toate aspectele învederate de petiționar la pronunțarea rezoluției de netrimitere în judecată, iar prima instanță a apreciat, în mod corect, că în cauză nu sunt temeiuri care să justifice infirmarea rezoluției pronunțată de procuror, întrucât susținerile petentului nu s-au dovedit a fi reale.
împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare S.Șt. în care a reiterat motivele invocate în plângerea inițială, respectiv că vânzarea apartamentului proprietate personală al defunctei S.M.E., sora sa, s-a făcut fără consimțământul valabil ala cesteia, datorită stării precare de sănătate, aceasta și decedând la data de 20 mai 1996, consimțământul fiind obținut prin manopere frauduloase, în care a fost implicat și notarul public, care ar fi atestat nereal atât existența consimțământului cât și a semnăturilor și starea de sănătate ale acesteia.
Totodată, a mai arătat și faptul că la termenul de judecată din 1 martie 2005, acordat în dosarul nr. 5644/2004 al înaltei Curți de Casație și Justiție, deși a solicitat suspendarea judecării cauzei, această solicitare nu i-a fost luată în considerație.
Analizându-se contestația în anulare, se constată că motivele invocate de petent nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 386 C. proc. pen.
Mai mult, conform dispozițiilor art. 387 alin. (2) C. proc. pen., în cererea de contestație în anulare pentru motivele prevăzute de art. 386 lit. a) - c) trebuie să se arate toate cazurile de contestație pe care le poate invoca contestatorul și toate motivele aduse în sprijinul acesteia.
în cauză, se constată că, acesta nu a făcut altceva decât să reitereze motivele invocate în plângerea inițială și pe parcursul desfășurării procesului penal, astfel încât parchetul și instanțele, în cele două grade de jurisdicție au analizat și cenzurat susținerile sale, coroborându-le cu restul materialului probator administrat în cauză.
Mai mult decât atât, verificându-se susținerile contestatorului, se constată că la termenul din 1 martie acordat în dosarul nr. 5466/04 al înaltei Curți de Casație și Justiție, petiționarul nu s-a prezentat, ci doar a depus un memoriu prin care a solicitat suspendarea cauzei arătând că a formulat o plângere la secția 10 Poliție pentru a "efectua acte premergătoare conform prevederilor art. 224 C. proc. pen., în vedere începerii urmăririi penale împotriva infractorilor domiciliați pe teritoriul sectorului 3 București, în str. Gh. Dem Teodorescu".
Analizând actele aflate la dosar, se constată că petiționarul s-a adresat cu memorii și plângeri la mai multe instituții, respectiv Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel București, secția 10 Poliție și secția 3 Poliție.
Toate acestea nu justifică însă suspendarea unei cauze penale aflate pe rol, doar în materie civilă aplicându-se principiul de drept conform căruia "penalul ține în loc civilul", respectiv existența unei cauze penale între aceleași părți și având legătură cu obiectul cauzei civile, putând determina instanța civilă să suspende judecarea cauzei până la soluționarea dosarului penal.
în consecință, contestația în anulare formulată de contestator este nefondată și urmează a se respinge ca atare.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3879/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3562/2005. Penal → |
|---|
