ICCJ. Decizia nr. 3545/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 254 din 8 noiembrie 2004, Tribunalul Alba a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat în infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. și în sensul reținerii art. 73 lit. b) C. pen. și l-a condamnat pe inculpatul Z.I. la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 15 februarie 2004 la 8 noiembrie 2004, menținându-se starea de arest a inculpatului.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului folosit la comiterea faptei.
în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile P.A. suma de 80 milioane lei daune morale, fiind respinse restul pretențiilor civile.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile C.A.S. Alba suma de 8.159.000 lei, reprezentând despăgubiri civile, cheltuieli de spitalizare.
S-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
în ziua de 15 februarie 2004, după o discuție prealabilă cu fosta sa soție, cu care încă locuia, discuție în care i-a reproșat că întreține relații intime cu numitul P.A., inculpatul văzându-l pe acesta din urmă în curtea comună, l-a abordat și, după o ceartă pe motivul mai sus arătat, a scos din mâneca dreapta a hainei un cuțit cu care i-a aplicat acestuia o lovitură în zona abdomenului.
Așa cum a rezultat din raportul de constatare medico-legală, părții vătămate P.A. i s-a produs prin lovitura de cuțit o leziune vindecabilă în 25-30 zile de îngrijiri medicale și care i-a pus viața în primejdie.
Prin decizia penală nr. 34/ A din 1 februarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul Z.I. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinței penale nr. 254/2004 a Tribunalului Alba, însușindu-și argumentația instanței de fond.
Prin decizia penală nr. 2433 din 12 aprilie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iulia, a casat hotărârile pronunțate numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate și la neaplicarea dispozițiilor art. 113 C. pen. și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului Z.I. la 4 ani închisoare, iar în baza art. 113 C. pen., a aplicat inculpatului măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire, deducându-i-se din pedeapsă timpul reținerii și al arestării preventive de la 15 februarie 2004 la 12 aprilie 2005, reținându-se că față de noul raport de expertiză medico-legală psihiatrică, inculpatul suferă de grave afecțiuni psihice cu potențial anti-social, astfel încât această măsură apare ca fiind nu numai necesară, ci și obligatorie, iar având în vedere gravitatea leziunilor cauzate victimei, a cărei viață a fost salvată numai ca urmare a intervenției de urgență a cadrelor medicale de specialitate, în cauză se impunea aplicarea unei pedepse mai severe.
împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare Z.I., în care a susținut că în cauza pentru care a fost condamnat sunt aplicabile dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., respectiv legitima apărare, întrucât partea vătămată și alți rromi au intrat peste el în casă cu intenția de a-l omorî, pe motiv că a făcut public faptul că fosta lui soție întreținea relații intime cu partea vătămată P.A.
Analizându-se contestația în anulare, se constată că motivele invocate de petent nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 386 C. proc. pen.
Mai mult, conform dispozițiilor art. 387 alin. (2) C. proc. pen., în cererea de contestație în anulare pentru motivele prevăzute de art. 386 lit. a) - c) C. proc. pen., trebuie să se arate toate cazurile de contestație pe care le poate invoca contestatorul și toate motivele aduse în sprijinul acesteia.
în cauză, se constată că, contestatorul nu a făcut altceva decât să reitereze motivele invocate și pe parcursul desfășurării procesului penal, astfel încât instanțele, în cele trei grade de jurisdicție au analizat și cenzurat susținerile sale, coroborându-le cu restul materialului probator administrat în cauză.
în consecință, contestația în anulare formulată de contestator este nefondată și urmează a se respinge ca atare.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3746/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3539/2005. Penal → |
|---|
