ICCJ. Decizia nr. 3562/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 33 din 13 ianuarie 2005, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul D.H.A.F., în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., la două pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare, pe care, în conformitate cu dispozițiile art. 33 și art. 34 C. pen., le-a contopit, inculpatul urmând să execute 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
Părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.000.000 lei, dobândită prin săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța a reținut, în fapt, că la data de 15 mai 2003, inculpatul D.H.A.F., aflându-se în autobuzul liniei 139 a smuls, prin surprindere, de la gâtul părții vătămate F.E. un lănțișor din aur, după care a fugit.
Bunul furat a fost amanetat de fratele inculpatului la Casa de amanet SC I.H. pentru suma de 1.000.000 lei.
La data de 21 mai 2003, aflându-se în autobuzul liniei 62, inculpatul a smuls de la gâtul părții vătămate A.V.E., un lănțișor din aur cu o căciuliță, de care era prinsă și o brățară.
Bunurile au fost amanetate de mama inculpatului.
în ambele cazuri bunurile au fost ridicate de la casa de amanet și restituite părților vătămate.
împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, criticând-o, în principal, pentru greșita condamnare, nefiind autorul faptelor iar, în subsidiar, pentru greșita individualizare a pedepsei, solicitând reducerea acestora.
Prin decizia penală nr. 123 din 18 februarie 2005, în complet de divergență, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că hotărârea criticată este legală și temeinică.
în opinia separată, s-a susținut că încadrarea juridică legală a faptelor inculpatului era în dispozițiile art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. e) și f) C. pen., nefiind realizat furtul prin violență deoarece smulgerea lănțișoarelor de la gâtul părților vătămate nu a produs suferințe fizice acestora.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris însă susținut oral, prin apărător și personal, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, apreciată ca severă.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul susținut conform cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu este fondat.
Situația de fapt a fost corect stabilită, iar vinovăția inculpatului temeinic dovedită.
Părțile vătămate l-au identificat pe inculpat în procedurile judiciare ale recunoașterii din albumul foto, iar partea vătămată F.E. l-a identificat și din grupul constituit.
Asemenea, au fost ridicate de la Casa de amanet SC I.H. contractele prin care mama și fratele inculpatului au amanetat bijuteriile sustrase, iar părțile vătămate și-au recunoscut bunurile, care le-au și fost restituite.
încadrarea juridică este, de asemenea, legală.
Prin smulgerea lănțișoarelor de la gâtul părților vătămate, acțiunea adiacentă din alcătuirea complexă a elementului material al infracțiunii de tâlhărie, în modalitatea violenței, este realizată.
Prin smulgerea lănțișoarelor de la gât, s-a realizat o deposedare brutală, printr-o violență fizică asupra bunului, care, aflat în contact cu deținătorul, s-a transmis asupra acestuia.
Legea penală nu dă o definiție termenului de "violență", acesta având, conform dicționarelor explicative și accepțiunea de brutalitate, constrângere, siluire.
Intensitatea violenței nu a fost de esența acțiunii adiacente, important a fost că aceasta a fost răsfrântă asupra deținătorului bunului, și s-a avut ca efect înfrângerea voinței acestuia.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3824/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3693/2005. Penal → |
|---|
