ICCJ. Decizia nr. 3964/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1471 din 10 decembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpații:
- P.I. la:
- două pedepse de câte 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a) și c) și alin. (21)lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen., urmând să execute, conform art. 34 lit. a) C. pen., pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Conform art. 61 C. pen., a dispus revocarea condiționată a restului de pedeapsă de 564 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 716/2001 a Judecătoriei Buftea rămasă definitivă prin decizia penală nr. 962/2001 a Tribunalului București, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului iar, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat s-a dedus timpul arestării preventive de la 28 septembrie 2004 până la 10 decembrie 2004.
- G.N. la:
- două pedepse de câte 6 ani închisoare și câte 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 33 lit. a) C. pen., urmând ca, în baza art. 34 lit. a) C. pen., să execute pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului iar, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat, s-a dedus timpul arestării preventive de la 29 septembrie 2004 până la 10 decembrie 2004.
Conform art. 71 C. pen., pe durata executării pedepselor, ambilor inculpați li s-a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- I.F. la:
- două pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen.;
- în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume 2 ani și 6 luni închisoare.
în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat, s-a dedus timpul arestării preventive de la 29 septembrie 2004 până la 10 decembrie 2004.
în baza art. 116 C. pen., a interzis inculpaților P.I. și G.N., dreptul de a se afla în municipiul București pe o durată de 3 ani după executarea pedepselor principale.
în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpații P.I. și G.N. o toporișcă și un cuțit, corpuri delicte.
S-a luat act că părțile vătămate D.V. și S.M. nu s-au constituit părți civile.
în baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului suma de câte 2.000.000 lei, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii cuvenite apărătorului desemnat din oficiu urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt, următoarele:
La data de 13 septembrie 2004, părțile vătămate D.V. și S.M. au sesizat organele de poliție ale Județului Ilfov, în sensul că, la data de 12 septembrie 2004, în jurul orelor 14,00, în timp ce se aflau în liziera pădurii Pustnicul, situată pe partea stângă a DN 3, în apropierea comunei Cozieni - Jud. Ilfov, la un picnic, au fost agresați de trei necunoscuți ce aveau fețele acoperite cu fesuri gen cagulă, doi dintre ei având în mână un cuțit și o toporișcă cu care au amenințat, deposedându-i de două ceasuri de mână, un aparat foto, alimente și suma de 240.000 lei.
Autorii faptei s-a dovedit a fi cei trei inculpați.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații G.N. și P.I. pe care au criticat-o cu privire la pedepsele aplicate pe care le consideră prea mari, solicitând redozarea acestora în raport de circumstanțele reale ale faptei și datele personale, astfel încât să fie orientate spre minimul special al textelor de lege încriminatorii.
Curtea de Apel București, secția a II a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 43/ A din 20 ianuarie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpați cu motivarea că pedepsele ce le-au fost aplicate corespund tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținând seama atât de circumstanțele reale ale faptei comise (într-un loc public, mascați, alături de un minor), cât și de cele personale; inculpatul P.I. având statutul de recidivist, iar ambii sunt fără ocupație.
Decizia Curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpații G.N. și P.I. pe care au criticat-o pentru aceleași motive invocate și la judecata în apel și anume severitatea pedepselor aplicate, a căror reducere au solicitat-o.
înalta Curte de Casație și Justiție, verificând decizia atacată atât prin prisma motivelor de casare invocate de inculpați dar și din oficiu, prin decizia penală nr. 1801 din 15 martie 2005, a admis recursurile declarate de aceștia, a casat decizia atacată și trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, întrucât s-a constatat că la judecata în apel, cu ocazia dezbaterii acestei căi de atac, instanța nu le-a acordat ultimul cuvânt, fiind încălcate prevederile art. 377 alin. (4) C. proc. pen., hotărârea pronunțată în aceste condiții fiind lovită de nulitate absolută, întrucât, în acest fel, a fost încălcat un drept esențial al inculpaților, dreptul de apărare, care nu poate fi înlăturat în nici un alt fel.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 326/ A din 21 aprilie 2005, având în vedere că inculpații au criticat hotărârea primei instanțe, pentru același motiv invocat și la prima judecată în apel și anume severitatea pedepselor aplicate, a respins, ca nefondate, apelurile declarate, obligându-i la câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, în care au fost incluse și sumele de câte 400.000 lei reprezentând onorarii de avocat cuvenite pentru apărarea din oficiu ce se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.
în motivarea acestei decizii, s-a arătat că faptele comise de inculpați prezintă un ridicat grad de pericol social, având în vedere modalitatea în care au fost săvârșite, respectiv fiind mascați, înarmați cu o toporișcă și un cuțit, într-un loc public, prin atragerea în activitatea infracțională și a unui minor dar și persoana acestora, inculpatul P.I. având statutul de recidivist, iar ambii fără ocupație, motiv pentru care nu se poate spune că pedepsele aplicate de 6 ani închisoare, pentru G.N. și de 8 ani, pentru P.I., sunt severe având în vedere faptul că maximul de pedeapsă prevăzut de lege ce se putea aplica era de 20 de ani închisoare.
împotriva acestei din urmă decizii, au declarat recurs inculpații P.I. și G.N. pe care au criticat-o referitor la pedepsele aplicate pe care le consideră prea mari solicitând reducerea lor prin reținerea de circumstanțe atenuante.
Recursurile declarate de inculpații P.I. și G.N. sunt nefondate.
Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar se constată că instanțele au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în cauză, iar faptele comise de aceștia au fost încadrate în textele de lege corespunzătoare pentru care li s-au aplicat pedepse just individualizate cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și care sunt în măsură să satisfacă prevederile art. 52 C. pen.
în cauză, raportat la pericolul social ridicat al faptelor rezultat din modul în care au fost săvârșite respectiv fiind mascați, înarmați cu obiecte periculoase pentru viață, într-un loc public și prin atragerea în activitatea infracțională a unei persoane minore, nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante bazate numai pe împrejurarea că au recunoscut faptele comise.
Diferit de aceasta, pedepsele nu pot fi considerate ca fiind severe dacă se ține seama și de maximul de pedeapsă ce se putea aplica pentru faptele comise, 20 de ani închisoare, care putea fi depășit prin aplicarea unui spor de pedeapsă având în vedere starea de recidivă a inculpatului P.I., dar și concursul de infracțiuni privind pe ambii inculpați.
întrucât pedepsele aplicate celor doi inculpați au fost corect individualizate, s-a avut în vedere și faptul că s-a verificat decizia atacată în raport și cu prevederile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., nu s-a constatat existența și a altor motive care analizate din oficiu au dus la casare, s-a constatat că recursurile declarate de aceștia sunt nefondate și au fost respinse ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3978/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3938/2005. Penal → |
|---|
