ICCJ. Decizia nr. 3937/2005. Penal. Art. 254 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3937/2005
Dosar nr. 1305/2005
Şedinţa publică din 27 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 12 din 26 ianuarie 2004, Tribunalul Olt, secţia penală, a respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen. şi a condamnat pe inculpata S.P.C., la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000.
A confiscat de la inculpată o maşină de spălat sau contravaloarea ei de 7.500.000 lei, un cuptor cu microunde sau contravaloarea lui în sumă de 4.250.000 lei, un prăjitor de pâine în valoare de 800.000 lei şi obiecte electrocasnice în valoare de 2.200.000 lei, dispunând menţinerea sechestrului asigurator până la concurenţa sumei de 14.550.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpata S.P.C., director general la D.G.P.D.C. Olt, a primit de la martorul T.C. bunuri electrocasnice pentru ca SC P.P. SRL Balş să livreze, în condiţii nelegale, un volum mare de mărfuri către C.P.M. din judeţul Olt.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 209 din 28 aprilie 2005, a admis apelul declarat de inculpată, a desfiinţat sentinţa atacată şi rejudecând, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., şi, în consecinţă, a redus pedeapsa la un an închisoare, înlăturând aplicarea art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi a aplicat dispoziţiile art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Împotriva deciziei P.N.A. – Serviciul Anticorupţie Craiova a declarat recurs, admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 5428 din 22 octombrie 2004.
Cauza a fost trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, fiind incidente dispoziţiile art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., privind nulitatea absolută, întrucât în încheierea în care au fost consemnate dezbaterile din şedinţa din 21 aprilie 2004 a fost menţionat un singur judecător.
În fond după casare, prin Decizia nr. 20 din 26 ianuarie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins apelul inculpatei şi a admis apelul P.N.A. – Serviciul Anticorupţie Craiova.
A desfiinţat în parte sentinţa şi a aplicat dispoziţiile art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei nr. 12 din 26 decembrie 2004.
S-a dedus prevenţia inculpatei de la 6 mai 2003 la 5 mai 2004.
Împotriva deciziei, inculpata a declarat recurs, invocând ca motive:
- neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., sub aspectul laturii obiective, motiv prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.;
- s-au aplicat pedepse greşit individualizate, motiv prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei.
Recursul inculpatei este nefondat.
Instanţa de fond şi de apel a apreciat în mod corect situaţia de fapt, transpusă în dispoziţiile art. 254 C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Din examinarea cauzei rezultă că inculpata, director general la D.G.P.C. Olt a primit, în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu la care era obligată prin fişa postului, mai multe bunuri electrocasnice de la denunţătorul T.C.
În cauză, au mai fost cercetaţi şi condamnaţi pentru trafic de influenţă şi luare de mită C.M. şi B.E., primul subofiţer de poliţie care, pentru a interveni pe lângă B.E., membru al Comisiei de selecţie a ofertelor din cadrul D.G.P.C. Olt, a pretins şi primit de la acelaşi T.C. bunuri în valoare de 160.000.000 lei.
La rândul său, B.E. în calitatea menţionată a acceptat promisiunea lui T.C. şi a primit de la acesta bani şi un autoturism Dacia în sumă totală de 200.000.000 lei pentru a-l favoriza pe acesta să livreze marfă la C.P. din Judeţul Olt.
În acest context, S.P.C., director general, i-a reproşat lui B.E. că îl favorizează pe T.C. la obţinerea contractului.
Pentru a determina pe inculpata S.P.C. să continue livrarea în continuare a produselor, la sugestia lui B.E., T.C. a cumpărat, de la un magazin de electrice din Balş, o maşină de spălat, un cuptor cu microunde şi alte aparate electrocasnice, pe care le-a dus la domiciliul inculpatei.
Aici au găsit pe soţul acesteia S.P.M., care a fost convins să primească bunurile întrucât „doamna director ştie despre ce este vorba".
La puţin timp a venit şi inculpata B.E., l-a prezentat pe T.C. şi în urma discuţiilor i-a promis că „derularea livrărilor va continua fără probleme", ceea ce s-a şi întâmplat până în luna ianuarie 2001.
La percheziţia efectuată la domiciliul inculpatei, bunurile au fost găsite.
Situaţia de fapt a fost dovedită cu denunţul lui T.C., declaraţia lui C.M., declaraţiile lui B.E., a martorilor S.V. şi P.I., date la urmărirea penală şi în faţa instanţei de fond.
De asemenea, se găsesc ordinele de plată, către SC R.I. SRL Balş, ordine de plată emis de SC P.P. SRL Balş cu nr. 68 din 30 noiembrie 2001, 3 din 4 ianuarie 2001 şi 8 din 13 februarie 2001 pentru suma totală de 11.000.000 lei, restul sumei fiind achitată în numerar de T.C., acestea folosind la achitarea bunurilor primite de inculpată.
Audiată în legătură cu provenienţa aparaturii electrocasnice găsite cu ocazia percheziţiei, S.P.C. a susţinut, ca de altfel şi în motivele de recurs, că acestea le-a cumpărat cu bani personali, pe care i-a dat lui B.E. care, la rândul său, le-a cumpărat.
Invocă neconcordanţe între actele de provenienţă, încercând să acrediteze ideea că au provenienţă legală, împrejurare pe care însă nu a dovedit-o, existând identitate între bunurile cumpărate de T.C. şi consemnate în factura şi ordine de plată cu cele găsite la inculpată.
De asemenea, denunţătorul a fost cu certitudine în apartamentul inculpatei, atunci când au fost duse bunurile, descriind configuraţia acestuia, inculpata neputând explica de unde anume acesta cunoaşte unde locuieşte, atâta timp cât nu a avut cu el nici un fel de relaţie.
La rândul său, B.E., confirmă că pentru a primi ajutorul inculpatei S.P.C., a mers cu T.C. la locuinţa acesteia, dându-i aparatura în cauză, în scopul de a continua legăturile de afaceri.
În această situaţie este fără dubiu că, în calitatea sa de director general al D.P.C. Olt, inculpata a primit pentru a îndeplini un act legat de atribuţiile sale de serviciu, bunuri în valoare de 14.500.000 lei de la T.C.
În conformitate cu dispoziţiile art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constituie infracţiune de luare de mită fapta funcţionarului care pretinde ori primeşte bani sau alte foloase materiale şi acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori interzice îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori în scopul de a face un act contrar acestei îndatoriri.
Elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 254 C. proc. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 sunt îndeplinite cu privire la inculpată.
Infracţiunea are ca subiect activ calificat, un funcţionar (sau funcţionar public, cum era inculpata) în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, calitatea de director general prevăzând şi responsabilitatea pe linia selecţiei firmelor ce făceau aprovizionarea centrelor de plasament.
Sub aspectul elementului material, rezultă primirea de foloase sau bunuri, de la denunţător, acestea fiind găsite la domiciliul său.
Sub aspectul laturii subiective, se constată că aceasta este, de asemenea, îndeplinită, primirea foloaselor în cauză având loc pentru a face sau nu face ceva legat de atribuţiile de serviciu, în speţă promisiunea şi continuarea relaţiilor de afaceri cu firma denunţătorului.
Din probe rezultă că, în remediul primirii acestor foloase, inculpata a precizat că „derularea livrărilor va continua fără probleme".
Înalta Curte va constata că în mod corect s-a reţinut în sarcina inculpatei infracţiunea de luare de mită în condiţiile art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, funcţia deţinută de aceasta fiind de natura celor enumerate în legea enunţată astfel că în mod judicios a fost condamnată.
Cu privire la individualizarea pedepsei se constată că s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pedeapsa de 3 ani fiind minimum prevăzut de lege, fiind respectate astfel dispoziţiile art. 52 C. pen.
S-a avut în vedere, pe de o parte, natura infracţiunii de corupţie, cu un grad ridicat de pericol social, atitudinea procesuală a inculpatei, calitatea acesteia de director general, dar şi datele personale ce o caracterizează, infractor primar, şi cu probleme de sănătate atestate de actele medicale.
Nu se impune astfel reducerea pedepsei, prin aplicarea circumstanţelor atenuante, fapta comisă prezentând un grad ridicat de pericol social, activitatea unui funcţionar public nu trebuie să fie influenţat de interese materiale, de obţinerea unor foloase ce nu i se cuvin, el fiind ţinut să-şi îndeplinească atribuţiile în mod corect, nu să facă din ele o sursă de venituri ilicite.
Faţă de aceste motive, recursul inculpatei va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., neconstatându-se motive care, examinate din oficiu să conducă la casarea hotărârilor.
Cheltuielile judiciare vor fi suportate conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.P.C. împotriva deciziei penale nr. 20 din 26 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurenta inculpată să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3922/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3941/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
