ICCJ. Decizia nr. 3922/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3922/2005
Dosar nr. 2669/2005
Şedinţa publică din 24 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 359 din 10 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul F.M., la o pedeapsă de 5 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani şi 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută măsura arestării preventive şi s-a dedus durata începând cu 17 decembrie 2004, la zi.
A fost obligat inculpatul la 12.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă S.M.D. şi s-a luat act că partea vătămată C.S.R. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, în baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de judecată, că la data de 14 octombrie 2004, în liftul blocului în care locuieşte, partea vătămată S.M.D. a fost deposedată de bunurile ce le avea asupra sa (telefonul mobil şi mai multe bijuterii) sub ameninţarea cuţitului de către inculpat.
De asemenea, la data de 7 decembrie 2004, inculpatul după ce a urmărit-o pe partea vătămată C.S.R. în troleibuzul 313 până la intrarea în blocul în care locuieşte, unde sub ameninţare i-a solicitat să-i predea toate bunurile ce le are asupra sa. După ce a controlat-o în buzunare şi ghiozdan, constatând că nu are bunuri, inculpatul a obligat-o să urce cu el spre terasa blocului.
Când a ajuns în dreptul uşii apartamentului în care locuieşte partea vătămată s-a eliberat din strânsoarea inculpatului şi a strigat după ajutor, alertându-şi familia, moment în care inculpatul a fugit. După descrierea făcută de partea vătămată inculpatul a fost urmărit şi identificat după ce urcase în troleibuz pentru a dispărea, de tatăl şi fratele acesteia, care l-au condus la poliţie.
La poliţie, inculpatul a fost recunoscut de partea vătămată C.S.R.
Partea vătămată S.M.D. l-a recunoscut, la rândul său, mai întâi dintr-un album foto, apoi dintr-un grup de persoane şi în fine în boxă în faţa instanţei cu prilejul soluţionării cauzei în fond.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul care în esenţă a criticat hotărârea ca fiind nelegală şi netemeinică, el nefiind autorul infracţiunilor pentru care a fost condamnat.
În sensul susţinerii sale, a propus audierea unor martori care au declarat că, în seara zilei de 14 octombrie 2004, s-a aflat tot timpul la domiciliu împreună cu martorii. Faţă de declaraţiile părţilor vătămate instanţa de apel a înlăturat declaraţiile martorilor N.S.C. şi L.G., confirmate parţial de martorul B.A. şi prin Decizia nr. 312 din 19 aprilie 2005 pronunţată în dosarul nr. 1158/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs inculpatul care prin motivele scrise susţine că nu el este autorul celor două infracţiuni, că a fost trimis în judecată numai pentru că are antecedente penale şi a fost astfel, condamnat, pe nedrept.
Criticile sunt neîntemeiate, iar recursul se va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează. Este adevărat că inculpatul a negat săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa dar acest lucru nu exprimă decât înverşunarea cu care acesta încearcă să scape de răspundere, el fiind autorul altor infracţiuni de tâlhărie săvârşite în timpul minoratului, fapte pentru care a executat o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare.
Este neîndoielnic faptul că inculpatul este autorul faptelor pe care le contesta şi că acesta a fost recunoscut fără putinţă de tăgadă de ambele victime ale tâlhăriei, respectiv după semnul particular (buză de iepure). Mai mult partea vătămată C.S.R. a descris aşa de exact modul în care era îmbrăcat inculpatul încât tatăl acesteia, pornind în urmărirea lor l-a identificat cu uşurinţă în troleibuz. Relevant este şi modul de operare (urmărirea victimei, abordarea ei fie în lift, fie în apropierea locuinţei). Faţă de toate acestea, pe bună dreptate instanţele au înlăturat ca nesincere declaraţiile martorilor N.S., L.G. şi B.A., declaraţii evident date pro cauza aceasta cu atât mai mult cu cât ei nu au fost propuşi decât în faţa instanţei cu toate că şi în cursul urmăririi penale faptele au fost negate.
Instanţa reţine ca fiind legale şi temeinice hotărârile de condamnare pronunţate în cauză, înlătură, ca neîntemeiate, susţinerile inculpatului, apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată în raport de gravitatea faptelor şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Faţă de considerentele ce preced, recursul se va respinge, ca nefondat, se va deduce durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 decembrie 2004 la 24 iunie 2005.
Va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat din care onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.M., împotriva deciziei penale nr. 312/ A din 19 aprilie2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 7 decembrie 2004 la 24 iunie 2005.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3905/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 3937/2005. Penal. Art. 254 Cod Penal. Recurs → |
|---|
