ICCJ. Decizia nr. 3969/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin plângerea înregistrată sub nr. 1371/P/2005 la Curtea de Apel Timișoara, petentul A.E. a formulat plângere împotriva rezoluției Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 29 din 24 ianuarie 2005, prin care s-a dispus respingerea plângerii formulată împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale față de numiții O.D., inspector de poliție și M.G., agent șef la I.P.J. Arad, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246,art. 289 și art. 291 C. pen.
în motivarea plângerii petentul a susținut că O.D. și M.G. și-au exercitat în mod abuziv funcțiile și că au falsificat anumite acte și documente prin care se atestă că ar fi condus pe drumurile publice, în stare de ebrietate, un tractor neînmatriculat, dar fără nici o justificare și contrar dovezilor făcute, prin ordonanțele menționate s-a dispus neînceperea urmăririi penale, solicitând testarea celor doi cu poligraful și audierea unui martor.
Investită cu soluționarea plângerii, Curtea de Apel Timișoara, prin sentința penală nr. 41/ PI din 4 mai 2005, a respins-o, ca nefondată, obligând totodată petentul la plata sumei de 400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
în motivarea acestei hotărâri instanța a arătat că în cauză nu s-a încuviințat testarea cu poligraful a persoanelor reclamate întrucât acesta nu este un mijloc legal de probă, însă s-a dispus audierea martorului propus M.T. care a arătat că a fost de față întâmplător, când lucrătorii de poliție l-au oprit pe petent și a auzit când acesta a recunoscut că a băut niște țuică înainte de a conduce tractorul care nu era înmatriculat și a văzut când acesta a fost pus să sufle în fiola alcooscop fără a putea preciza dacă fiola a fost ori nu desigilată cu acea ocazie. De asemenea, martorul a mai relatat că a auzit când polițiștii i-au cerut petentului să meargă la spital pentru recoltarea probelor biologice.
Prima instanță a concluzionat că față de probele existente la dosar nu se poate reține că lucrătorii de poliție care l-au oprit pe petent și i-au întocmit procesele verbale respective, se fac vinovați de faptele imputate, din moment ce nu s-a dovedit că aceștia și-au încălcat atribuțiile de serviciu și deci nu au săvârșit faptele imputate, motiv pentru care soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală. Sentința pronunțată de instanța de apel a fost atacată cu recurs de către petentul A.E. pe care a criticat-o cu privire la greșita respingere a plângerii, solicitând casarea acesteia, constatarea vinovăției polițiștilor O.D. și M.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246,art. 289 și art. 291 C. pen. și condamnarea acestora.
Recursul este nefondat.
Verificând actele și lucrările efectuate de către organele de urmărire penale și susținerile petentului, se constată că în cauză în mod justificat organele de urmărire penală nu au dispus trimiterea în judecată a celor doi polițiști, din moment ce nu s-a dovedit că aceștia și-au încălcat obligațiile de serviciu, singura dovadă în acest sens nefiind decât susținerile acestuia care însă nu se coroborează cu alte probe, situație în care și hotărârea pronunțată de curtea de apel prin care a menținut cele două ordonanțe este legală.
în aceste condiții, s-a avut în vedere și faptul că nici cu ocazia judecării recursului de față nu au fost făcute dovezi care au justificat susținerea petentului, s-a constatat că recursul declarat de acesta este nefondat și a fost respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și s-a dispus potrivit dispozițiilor prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3936/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3929/2005. Penal → |
|---|
