ICCJ. Decizia nr. 4014/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 61 din 2 februarie 2005, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpata H.P. la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a art. 76 lit. a) C. pen. și a art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatei și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 17 septembrie 2004 la zi.
Inculpata a fost obligată la plata daunelor materiale în valoare de 50.000.000 lei către partea civilă C.D.
S-au reținut, în esență, următoarele:
în seara de 16 septembrie 2004, pe fondul unor repetate certuri, în care victima, concubinul inculpatei, a lovit-o pe aceasta din urmă, victima, având un cuțit în mână, a intrat în casă prin forțarea ușii de la intrare. în urma unei altercații, inculpata, a reușit, să-i ia cuțitul, după care i-a aplicat o lovitură în zona inimii, cauzându-i decesul.
Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 143/ A din 5 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată.
A fost menținută starea de arest și s-a dedus, din pedeapsă, durata arestării preventive, de la 17 septembrie 2004, la zi.
Prin recursul declarat, inculpata a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele nu au evaluat temeinic și complet toate împrejurările în care inculpata a săvârșit infracțiunea de omor și, drept urmare, nu au acordat mai multă eficiență circumstanțelor atenuante în operațiunea de individualizare a pedepsei.
Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă că inculpata, care întreținea relații de concubinaj cu victima, de circa 4 ani, în ziua de 14 septembrie 2004, răspunzând rugăminții victimei de a se muta în locuința acesteia câteva zile, a venit la ora prânzului, aducându-i de mâncare. în aceeași zi, victima s-a întors de la serviciu, în jurul orelor 17,00, a consumat băuturi alcoolice, până în jurul orelor 19,00, după care a plecat și s-a întors într-o stare avansată de ebrietate, în jurul orelor 21,30.
La reproșul inculpatei că s-a întors atât de târziu, victima i-a aplicat două palme, a plecat din nou, iar, ulterior, noaptea, a revenit, pătrunzând în dormitor prin forțarea ușii și a început să o lovească pe inculpată din nou, în special în zona capului. Continuând agresiunea, victima a luat un cuțit și a încercat să o lovească pe inculpată. în aceste împrejurări, inculpata, profitând de starea de ebrietate a victimei, i-a smuls acesteia cuțitul din mână și i-a aplicat lovitura, care, ulterior, a determinat decesul acesteia.
Martora B.A. a confirmat agresivitatea pe care o manifesta victima, aflată mereu în stare de ebrietate, față de inculpată.
Or, acestor date și elemente care dovedesc puternica stare de provocare în care a acționat inculpata, agresată violent, noaptea, în timp ce dormea, instanțele trebuiau să le acorde o mai mare eficiență în operațiunea de individualizare a pedepsei și, drept urmare, în temeiul lor, să aplice inculpatei o pedeapsă mai ușoară.
Nu s-a procedat în acest mod, s-a constatat că recursul inculpatei este fondat și că s-a impus admiterea lui, casarea hotărârilor, sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate și, în urma reaprecierii împrejurărilor săvârșirii faptei, a fost redusă pedeapsa, de la 8 ani la 6 ani închisoare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4228/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4150/2005. Penal → |
|---|
