ICCJ. Decizia nr. 3929/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 435 din 24 noiembrie 2004, Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpatul F.C.C. după cum urmează:
- un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere; s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de 155 zile neexecutate din pedeapsa de un an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 864 din 3 martie 2002 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin;
- 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), (tâlhărie).
- 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (viol).
- 9 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (lipsire de libertate în mod ilegal).
în baza art. 33 - art. 34 C. pen., s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care s-a aplicat un spor de un an, în final 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția de la 14 mai 2004.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 11 iulie 2003, a condus autoturismul tatălui său din Drobeta Turnu Severin spre localitatea Sisești și, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a provocat un accident de circulație cu această ocazie, s-a constatat că nu figurează în evidențele poliției cu permis de conducere.
La data de 18 martie 2004, inculpatul a acostat pe partea vătămată C.N.D.A., elev la Liceul nr. 4 din Drobeta Turnu Severin, în fața școlii, acesta întrebându-l "dacă îl cunoaște și are banii asupra sa".
La răspunsul negativ al părții vătămate, inculpatul i-a cerut cercelul din ureche, dar a fost refuzat, fiind un cadou.
Vrând totuși să ia ceva de la C.N., inculpatul i-a cerut inelul, fiind din nou refuzat, dar în final, cunoscându-l ca o persoană violentă, i-a dat inelul.
Partea vătămată a făcut, în final, o încercare de a-i fi restituit inelul, dar a fost amenințat de inculpat, spunându-i fără echivoc "dacă nu pleci până număr la trei, te bat".
La data de 3 mai 2004, împreună cu minorii A.F.V. și O.E., aflându-se într-un taximetru condus de A.D., a acostat pe B.L., colegă de școală cu A. să o ducă la școală.
împreună cu ei, într-un alt taximetru, era și M.I.D. care i-a însoțit la școală.
Aici, inculpatul i-a solicitat lui A.D. să-i ducă la Băile Herculane, dar a fost refuzat, apelând apoi la M.I.D., care a acceptat.
Minora B.L., căreia i s-a cerut același lucru, a refuzat, a început să țipe, a coborât din mașină, dar inculpatul a devenit violent, a aruncat cu o sticlă, apoi a luat-o pe partea vătămată de mână și a dus-o cu forța în autoturism.
S-au deplasat apoi spre Băile Herculane, inculpatul, partea vătămată B.L., A.F., B.F.M. și O.E.O., cu autoturismul condus de M.I.
în drum, minorul A. a cerut șoferului să oprească pentru a coborî, amenințând că, în sens contrar, sare din mașină, același lucru l-a cerut și minora, dar a fost împiedicată de inculpatul F.C.C.
în aceste condiții, A. a coborât, taximetristul și-a continuat drumul, iar la stația de benzină i-a spus gestionarului, martorul M.I., că "are în mașină un individ beat care trage de o fată și crede că va avea necazuri."
Cu toate acestea și-a continuat drumul spre Herculane, timp în care inculpatul a afirmat în prezența celor trei martori că "o s-o violeze pe fată".
Au ajuns la Herculane, au făcut baie la "Șapte izvoare", iar la întoarcerea spre Turnu Severin, în dreptul viaductului V., au oprit autoturismul, iar inculpatul a dus partea vătămată în pădure, la aproximativ 400 m, unde a violat-o.
Ulterior, partea vătămată B.L. a depus reclamație la poliție.
în cauză s-a dispus examinarea minorei, raportul de expertiză medico-legală nr. 516 din 31 mai 2004 evidențiind "spermatozoizi, leziune traumatică prin lovire cu și de corpuri dure ce datează din 3 aprilie 2004 și deflorare incompletă recentă".
Faptele reținute au fost dovedite cu declarațiile martorilor, actele medico-legale, declarațiile părților vătămate și declarațiile inculpatului.
Apelul declarat de inculpat a fost respins de Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 23 din 21 aprilie 2005.
împotriva deciziei, inculpatul a declarat, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârilor, că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol și lipsire de libertate, de asemenea, că nu a comis infracțiunea de tâlhărie, ci infracțiunea de abuz de încredere în dauna părții vătămate C.N.D.A.
în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate, atât la urmărirea penală cât și pe parcursul judecății, rezultă fără dubiu că inculpatul a lipsit de libertate pe minora B.L.
Martorii A.F.V., V.F.M., O.E.D. și coinculpatul M.I.D. au declarat constant modul în care partea vătămată a fost urcată în autoturism, împotriva voinței sale, faptul că aceasta a solicitat repetat să fie lăsată să plece, a fost dusă la Herculane, toate acestea la cererea imperativă a inculpatului, care a apelat și la amenințări.
în atare condiții, inculpatul a privat de libertate partea vătămată B.L., limitând libertatea de acțiune fizică și psihică a acesteia, pe o perioadă suficientă de timp pentru ca infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal să subziste.
De asemenea, probele dovedesc săvârșirea infracțiunii de viol, declarația părții vătămate coroborându-se cu actul medico-legal nr. 156 din 31 mai 2005, declarațiile martorilor care precizează că inculpatul le-a comunicat că "o va viola", a mers cu ea în pădure, iar la întoarcere a afirmat că "a fost fată mare".
Fapta comisă întrunește astfel elementele constitutive ale infracțiunii de viol, rezultând cu certitudine că inculpatul a avut relații sexuale cu minora B.L. împotriva voinței ei.
Cu privire la infracțiunea de tâlhărie, instanțele au apreciat corect că inculpatul a săvârșit această infracțiune și nu abuz de încredere, cum a solicitat inculpatul.
Rezultă fără dubiu din declarația părții vătămate că sub imperiul amenințării inculpatului, i-a dat acestuia inelul, iar ulterior, când a cerut să-i fie restituit, a fost din nou amenințat cu bătăi.
De altfel, partea vătămată care nu avea relații de prietenie cu inculpatul, nu avea nici un motiv să îi dea de bună, cu împrumut, un bun de valoare ce îi aparținea.
Și acest motiv este neîntemeiat, astfel că va fi menținută încadrarea juridică dată faptei.
Cât privește motivul vizând individualizarea pedepsei, înalta Curte constată că la stabilirea cuantumului acesteia, instanțele au avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen.
Inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni, unele din ele violențe, cu un grad ridicat de pericol social și este recidivist, situație în care, pentru atingerea scopului preventiv educativ general și special al pedepsei, apare justificat ca acesta să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.
în consecință, conform art. 38915 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat, neconstatându-se motive care avute în vedere din oficiu să conducă la admiterea recursului.
Se va deduce prevenția de la 14 mai 2004 la 27 iunie 2005.
Cheltuielile judiciare au fost suportate conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3969/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3931/2005. Penal → |
|---|
