ICCJ. Decizia nr. 3972/2005. Penal

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. 1317 din 8 martie 2005, condamnatul D.C. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 148 din 3 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 2330/2004.

în motivarea contestației a susținut că la data când s-a judecat recursul penal s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta în instanță, neputându-se deplasa, astfel că nu s-au administrat probatorii în ceea ce privește inexistența infracțiunii; temeiul de drept invocat fiind dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 206 din 24 martie 2005, în temeiul art. 386 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația în anulare declarată de contestatorul inculpat D.C. împotriva deciziei penale nr. 148 din 3 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 2330/2004.

Examinând contestația în anulare în raport de actele și lucrările dosarului și normele legale incidente, Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 3057 din 17 septembrie 2003, Judecătoria Bacău l-a condamnat pe inculpatul D.C., în baza art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, constând în faptul că, în derularea unui contract de vânzare-cumpărare, a emis file C.E.C. în valoare de 159.000.000 lei, fără a avea disponibil în cont.

Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia penală nr. 423/ A din 15 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 9104 din 7 mai 2003.

împotriva deciziei penale nr. 423/ A din 15 aprilie 2004, inculpatul a declarat recurs, înregistrat la Curtea de Apel Bacău sub nr. 2330/2004.

în fața instanței de recurs, la cererea inculpatului, care a susținut că nu se poate prezenta din motive de sănătate, au fost acordate mai multe termene, cauza fiind amânată succesiv de la data de 7 mai 2004 până la 3 mai 2005.

în această perioadă de un an de zile inculpatul a avut posibilitatea să depună toate actele ce le-a considerat necesare apărării sale.

Introducând această contestație în anulare, sus-numitul nu a depus nici un act pentru a dovedi imposibilitatea prezentării în instanță.

Cum în cauză nu s-au produs dovezi, în sensul că a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare, iar instanța de recurs a amânat judecata dosarului un an de zile numai la cererea inculpatului, Curtea de Apel a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen.

Nemulțumit și de hotărârea Curții de Apel Bacău, condamnatul contestator D.C. a declarat recurs, reiterând criticile formulate în contestația în anulare și anume, că s-a aflat în imposibilitate, datorită problemelor de sănătate, să se prezinte în fața instanței de recurs și de a încunoștința instanța cu privire la această împiedicare, sens în care depune la dosar un set de înscrisuri medicale.

Recursul este inadmisibil.

Din examinarea dispozițiilor art. 392 C. proc. pen., rezultă că hotărârea pronunțată asupra contestației este susceptibilă de a fi atacată cu apel sau recurs numai într-o singură ipoteză și anume, aceea a contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. d) din același cod, când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Decizia pronunțată de instanța de recurs investită cu soluționarea contestației în anulare propriei hotărâri date în judecarea unui recurs anterior este definitivă și nu poate fi atacată cu recurs.

în consecință, recursul declarat în cauză de condamnatul contestator D.C., a fost îndreptat împotriva unei hotărâri definitive, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins ca inadmisibil, iar recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) din același cod.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3972/2005. Penal