ICCJ. Decizia nr. 4046/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1004 din 23 decembrie 2004 a Tribunalului Cluj a fost condamnat inculpatul B.S. după cum urmează:
- 3 ani închisoare, în baza art. 329 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. și un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism;
- 3 ani și 3 luni închisoare și un an interzicerea unor drepturi în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 3 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din durata pedepsei timpul reținerii și arestării preventive de la 15 iunie 2004 la zi.
Totodată, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a bijuteriilor (date martorei L.A.) lanț cu medalion, brățară și două inele, toate din material galben.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
în primăvara anului 2002, inculpatul l-a cunoscut pe martorul L.E., cei doi, în vara aceluiași an, au venit în România. Cu acest prilej, martorul i-a prezentat-o inculpatului, pe C.R. cu care s-a împrietenit și cu care a locuit într-un apartament situat în Cluj Napoca.
Totodată, inculpatul i-a solicitat martorului să-i prezinte mai multe fete din România, dornice să lucreze ca dansatoare în Germania, la fratele său, din Duisburg.
Printr-o cunoștință, martorul L.E. le-a contactat pe C.I. și E.I., cărora le-a spus că vor lucra ca dansatoare într-un bar din Germania, iar detaliile legate de salarizare, cazare, urmând a fi stabilite cu cetățeanul italian A., nume cu care inculpatul a dorit să fie prezentat.
La întâlnirea cu inculpatul, cele două fete au aflat că, în fapt, vor merge în Italia, unde în afară de faptul că vor dansa, vor întreține relații sexuale cu clienții barului de noapte, în schimbul unei taxe de 100 dolari S.U.A., dar că ele vor beneficia doar de un procent din această sumă și anume 10-40 dolari S.U.A.
Cele două fete au spus că se vor gândi la propunerea inculpatului, urmând ca acesta să le contacteze ulterior la domiciliul părții vătămate E.I. Cu ocazia întâlnirii între inculpat și părțile vătămate, martorul L.E. a aflat de faptul că fetele pe care el le-a contactat vor ajunge să practice prostituția, deoarece până în acel moment el cunoștea doar oferta pe care inculpatul a făcut-o inițial, și anume, de a lucra ca dansatoare.
După întâlnirea dintre inculpat și părțile vătămate, martorul L.E. le-a avertizat asupra consecințelor la care se expun dacă acceptă să lucreze ca prostituate.
Ulterior, inculpatul a luat legătura încă o dată cu părțile vătămate C.I. și E.I., și în prezența mamei acesteia din urmă, i-a repetat propunerea de a lucra în beneficiul lui ca prostituate în Italia, asigurându-le că le va obține contracte de muncă în calitate de dansatoare, pentru a nu avea probleme cu autoritățile italiene.
Același inculpat, prin intermediul martorei C.R. și a martorului L.E., a mai cunoscut alte două tinere, pe M.M. și R.A.I., cărora le-a făcut propuneri în același sens, și anume de a lucra în Italia la un bar, unde urmau să danseze la bară, să determine clienții să consume și, dacă este cazul, să întrețină relații sexuale cu aceștia, în schimbul unei sume de bani. în scopul de a le convinge pe cele două tinere, inculpatul le-a dat sume cuprinse între 50 și 300 Euro și au avut mai multe întâlniri la diferite localuri din Cluj. Totodată, martora C.R. le-a contactat și pe părțile vătămate T.B.A. și C.G.C. (zise B. și V.) despre care știa că au o situație materială grea, spunându-le că le poate obține prin intermediul unui prieten A. locuri de muncă, de menajere.
Părțile vătămate T.B.A. și C.G.C. au fost de acord cu propunerea, astfel încât împreună cu martora C.R. și însoțite de mătușa lor L.A., au plecat la Timișoara.
A doua zi l-au cunoscut pe inculpat care, la început le-a asigurat că vor merge să lucreze ca menajere în Iugoslavia pentru o scurtă perioadă, și numai ulterior vor ajunge în Italia. Auzind această schimbare și cunoscând situația din fostele state iugoslave, cele două părți vătămate nu au fost de acord și au intenționat să se întoarcă în Cluj, dar au acceptat în final propunerea de a merge să lucreze ca menajere în Iugoslavia, inculpatul asigurându-le că vor câștiga bine. în acest sens, și pentru a le întări convingerea, inculpatul le-a dat un lanț de aur, o brățară și două ghiuluri din aur. Părțile vătămate au fost luate cu un taxi și s-au îndreptat spre graniță, indicându-le că trebuie să treacă singure vama și să-l aștepte.
în toată această perioadă, inculpatul a păstrat legătura telefonică permanent cu taximetristul și care l-a asigurat că fetele au trecut granița română dar au fost întoarse de la vama din Iugoslavia, autoritățile locale dându-și seama că fetele urmau să fie vândute ca prostituate.
Urmare a acestui fapt între inculpat și martora C.R. a avut loc o dispută, inculpatul reproșându-i martorei că nu i-a găsit fetele de care avea nevoie, că aceasta trebuia să-și dea seama că în realitate urmau să fie duse în scopul practicării prostituției, că el dorea să le vândă unor patroni de bordeluri cu sume cuprinse între 1000 și 2000 Euro de persoană.
Situația de fapt expusă a fost stabilită prin următoarele mijloace de probă: declarațiile părților vătămate, procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere din grup, depozițiile martorilor C.R., L.E., L.A., M.M., E.I., probe coroborate cu declarațiile inculpatului.
Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin decizia penală nr. 105/ A din 25 aprilie 2005, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte, numai cu privire la omisiunea deducerii arestării provizorii în vederea extrădării inculpatului, fiind dedusă durata acestei arestări și anume de la 13 decembrie la 15 decembrie 2003, și începând cu data de 11 februarie 2004 până la 14 iunie 2004.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost scăzut timpul reținerii și arestării preventive cu începere de la 15 iunie 2004 la zi.
împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f), cu referire la art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., constituie infracțiunea de proxenetism "îndemnul ori înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană" și recrutarea unei persoane pentru prostituție ori traficul de persoane în acest scop, precum și constrângerea la prostituție.
Conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acelei persoane.
Art. 329 alin. (2) C. pen., prevede trei modalități alternative care intră în conținutul laturii obiective a infracțiunii de proxenetism, constând în recrutarea, traficul de persoane și constrângerea unei persoane, în vederea practicării prostituției, iar din prevederile art. 12 din Legea nr. 678/2001 rezultă că, în latura obiectivă a infracțiunii de trafic de persoane, este prevăzută ca modalitate alternativă și "recrutarea" alături de "transportare", "transferare", "cazare" și "primire" care se poate realiza prin folosirea diferitelor forme de constrângere, cum sunt amenințarea sau violența.
în speță, inculpatul a recrutat, prin intermediul martorilor L.E., C.R.L. și M.E., mai multe fete din România pentru a le duce fie în Italia la un club din orașul Trenta, ce-i aparținea lui și fraților săi, fie în Iugoslavia, în scopul practicării prostituției și a exploatării sexuale a acestora.
Intenția reală a inculpatului în acest sens rezultă din declarațiile părților vătămate M.M., C.I., E.I., T.B.A., C.G.C., R.A.I. Părțile vătămate au descris în amănunt împrejurările în care l-au cunoscut pe inculpat, au relatat discuțiile purtate, acestea menționând că inculpatul le-a indicat că, pe lângă alte activități pe care ele le vor desfășura (dans la bară, determinarea clienților să consume cât mai mult) să însoțească bărbații pentru a întreține relații sexuale în schimbul unor sume de bani, din care acestora le revenea 10-40%.
Declarațiile părților vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor L.A., L.E. și C.R.L., ultimul menționând în declarația dată că părțile vătămate urmau să fie vândute în Iugoslavia unor patroni de bordeluri, cu sume cuprinse între 1000-2000 Euro. Mai mult, martorul L.E. arată în declarația dată că la un moment dat a fost sunat din Italia de o fată D. care a fost sechestrată în clubul proprietatea inculpatului și amenințată că-i vor fi rupte picioarele dacă fetele promise nu vor ajunge urgent în Italia. Aceste declarații confirmă faptul că inculpatul a sosit în România nu în scopul unei călătorii, ci în scopul recrutării unor tinere fete pe care să le exploateze prin practicarea prostituției.
Inculpatul a comis infracțiunile menționate nu numai în modalitatea recrutării, ci și în aceea a "transportării" părților vătămate.
Părțile vătămate T.A. și C.G.C., în declarațiile date, confirmate de martora L.A., descriu măsurile luate de inculpat pentru a fi duse cu un taxi până la granița cu Iugoslavia, pentru trecerea frontierei, inculpatul interesându-se permanent prin telefon de felul în care decurge deplasarea acestora.
în consecință, chiar dacă inculpatul a negat săvârșirea faptelor reținute, vinovăția sa rezultă din declarațiile părților vătămate, din depozițiile martorilor mai sus indicați, din procesele verbale de confruntare și procesele verbale de prezentare spre recunoaștere, motiv pentru care prima critică formulată nu este fondată.
Apărarea formulată de inculpat, în sensul că a fost lipsit de un proces echitabil, întrucât urmărirea penală s-a efectuat în lipsa sa și a avocatului său este infirmată de probele aflate în dosarul de urmărire penală.
Din adresele aflate din dosarul parchetului, rezultă că apărătorul inculpatului a fost încunoștiințat că B.S., cercetat în dosarul penal nr. P/151.129/2004 sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism, urmărit internațional, va fi extrădat din Slovenia în cursul nopții de 14/15 iunie 2004 prin B.N.I. -București și că, la data de 15 iunie 2004, orele 7,30, va fi prezentat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, sens în care s-a solicitat avocatului să ia măsuri pentru asistarea acestuia în calitate de apărător ales. Din aceleași adrese rezultă că avocatul inculpatului a fost contactat atât la cabinet cât și pe numărul personal de telefon și i s-au indicat persoanele cu care să ia legătura și numerele de telefon pentru lămuriri suplimentare.
în tot cursul urmăririi penale inculpatul a fost asistat de avocat, i s-a asigurat traducerea de un traducător autorizat, aceștia semnând declarațiile date de făptuitor.
La fel, în faza de cercetare judecătorească au fost respectate drepturile inculpatului, acestuia fiindu-i acordate termene pentru a fi asistat de apărătorul ales, asigurându-i-se traducerea în limba italiană a rechizitoriului iar președintele completului de judecată i-a explicat, prin intermediul traducătorului, care sunt drepturile sale procesuale (a se vederea încheierile de ședință din dosarul de fond).
Măsura arestării inculpatului a fost luată de judecător cu respectarea tuturor cerințelor procesuale, supusă căilor de atac prevăzute de lege, la fel ca și menținerea acestei măsuri.
întreaga urmărire penală s-a efectuat de procuror, în baza rezoluției de începere a urmăririi penale din 31 iulie 2003, pentru infracțiunile prevăzute de art. 329 alin. (2) C. pen. și art. 12 din Legea nr. 678/2001.
Ca atare, garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât și al dispozițiilor art. 5 și 6 din C.E.D.O., astfel că nu se poate reține vreo cauză de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. și care să conducă la încetarea procesului penal în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. f) din același cod, text invocat de inculpat.
Recursul declarat de inculpat urmează a fi admis însă pentru greșita aplicare a pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi, conform art. 53 pct. 2 lit. a), raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen., întrucât inculpatul nu este cetățean român ci este de cetățenie iugoslavă și are domiciliul stabil în Italia.
Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., nu este aplicabilă cetățenilor străini, deoarece aceștia nu au pe teritoriul statului român nici dreptul de a alege și de a fi ales în organele puterii de stat și în funcții elective, nici dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
în raport de considerentele expuse, recursul declarat de inculpat va fi admis numai cu privire la greșita aplicare a pedepsei complimentare, dispoziție care va fi înlăturată.
Celelalte dispoziții ale hotărârilor u fost menținute și s-a computat perioada arestării provizorii în vederea extrădării și timpul arestării preventive.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4051/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4016/2005. Penal → |
|---|
