ICCJ. Decizia nr. 4051/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 57 din 22 ianuarie 2004 a Tribunalului Iași inculpatul D.G. zis E. a fost condamnat, la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen. "lovituri cauzatoare de moarte", cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen. și, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a luat act că partea vătămată D.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a luat act că părțile civile Serviciul de ambulanță județean Iași și Spitalul Clinic nr. 3 Iași nu s-au constituit părți civile în cauză.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
între inculpatul D.G. și tatăl său, victima D.G., exista o stare tensionată, motivată de faptul că inculpatul, deși avea o vârstă (respectiv 46 de ani) nu-și asigura mijloacele de existență, ducând un trai parazitar, ceea ce determină victima să-i reproșeze, în repetate rânduri, inculpatului acest aspect. Acest lucru s-a întâmplat și, la data de 19 aprilie 2002, când inculpatul a mers la locuința părinților săi, iar victima i-a reproșat din nou faptul că, deși i-a dat casă și pământ, nu le întreține și refuză să le muncească. în urma acestor reproșuri, inculpatul l-a înjurat pe tatăl său, astfel că acesta a luat o sapă din curtea casei îndreptându-se cu ea spre inculpat.
Fratele inculpatului, numitul D.M. care a văzut incidentul, i-a spus acestuia să nu îl mai înjure pe tatăl său, fiind însă înjurat la rândul său de către inculpat, care a luat sapa din mâna victimei și s-a îndreptat spre fratele său, care, de frică, a fugit.
Victima a luat o furcă cu două coarne, cu ajutorul căreia intenționa să descarce vița-de vie ce se afla într-o căruță în curte, timp în care inculpatul continua să o înjure.
în aceste condiții, victima l-a înjurat la rândul său pe inculpat și a vrut să-l lovească cu furca. Inculpatul a luat furca din mâna victimei și a lovit-o peste picioare, după care a împins-o. Victima a căzut pe o cărare foarte bătătorită și a început să strige după ajutor, fiind auzit de celălalt fiu, D.M. care a venit la locul respectiv. întrucât a fost amenințat de inculpat, care, în urma reproșurilor fratelui său, a încercat să-l lovească cu furca, acesta a fugit în casă unde i-a spus mamei sale cele întâmplate. Cei doi s-au deplasat la locul faptei unde au văzut victima căzută, care, între timp, se târâse singură 2-3 m.
Victima a fost transportată la Spitalul Clinic nr. 3 Iași unde a fost internată în perioada 19 - 24 aprilie 2002, iar la data de 24 aprilie 2002 a decedat.
Din raportul de necropsie rezultă că moartea a fost violentă și s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral acut închis cu contuzie cerebrală difuză, urmat de comă. S-a stabilit că traumatismul cranio-cerebral a fost sigur și direct letal.
Audiat fiind asupra situației de fapt, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, precizând că în ziua respectivă în jurul prânzului a văzut că tatăl său a venit acasă cu căruța în care avea resturi de viță-de vie pe care încerca să o descarce în curte și i-a spus să meargă că va face el acest lucru, după care, când a intrat în casă a văzut că tatălui său îi era rău, și avea respirația greoaie.
Nici martorii audiați în cursul urmăririi penale nu și-au menținut declarațiile în fața instanței, precizând că între inculpat și victimă nu a avut loc nici un conflict, acesteia din urmă i s-a făcut pur și simplu rău, probabil din cauza consumului de băuturi alcoolice din acea zi, după care a fost transportat la spital unde a decedat. Aceste mărturii ale martorilor, rudele inculpatului și ale victimei, care au adoptat în fața instanței atitudinea de "ce-a fost a fost", ar fi fost într-o măsură oarecare să desființeze mărturiile din cursul urmăririi penale, dacă nu ar fi fost combătute de raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză. Din actul medical menționat rezultă fără nici un echivoc că moarte victimei D.G. a fost violentă și ea s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral acut închis ce s-a produs prin lovire, urmată de cădere, traumatismul cranio-cerebral fiind sigur și direct letal. Ori, consumul de băuturi alcoolice care ar fi putut justifica. Starea de boală a victimei, nu poate justifica în nici un caz existența traumatismului care a și condus la deces. Cu atât mai mult cu cât în cursul urmăririi penale martorul D.M. declară că "cei doi se înjurau reciproc, tata continuând să-i spună fratelui meu că nu-i ajunge că l-a ținut timp de 40 de ani, că i-a dat pământ (..). Acesta (tata) a luat în mână o sapă, pe care a găsit-o întâmplător lângă gard și s-a îndreptat amenințător cu acea sapă către fratele meu și a schițat un gest cu ea ca și cum voia să-l lovească, "în locul unde mă aflam am putut auzi însă zgomote înfundate de lovituri (..) și pe tata strigând la mine după ajutor". De asemenea, martorul D.D. declara în faza de urmărire penală că "fiul meu D.I. de 8 ani a fost trimis de fratele meu M. să anunțe salvarea, deoarece tatăl meu este în comă că a fost bătut de fratele meu G.".
Potrivit dispozițiilor art. 63 C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită. în virtutea acestui principiu, instanța va avea în vedere la analizarea materialului probator acele mijloace de probă ce reflectă nemijlocit situația de fapt, neputând fi influențate la trecerea timpului și a relațiilor de familie existente în cauză.
Așa fiind, instanța apreciază că declarațiile martorilor audiați în cauză în cursul urmăririi penale coroborate cu raportul de expertiză medico-legală, constituie un ansamblu probator ce formează instanței convingerea intimă în ceea ce privește vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Cele ce preced s-au stabilit pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de sesizare și de cercetare la fața locului cu planșe fotografice anexe, raport de necropsie, declarațiile martorilor audiați în cauză coroborate cu declarațiile inculpatului.
Fapta pentru care inculpatul D.G. a fost trimis în judecată, astfel cum a fost ea reținută de instanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "lovituri cauzatoare de moarte" prevăzută de art. 183 C. pen., cum în mod corect a fost reținută în actul de sesizare, urmând să-i atragă răspunderea penală.
în temeiul textului de lege enunțat, instanța urmează să aplice inculpatului o pedeapsă privativă de libertate pentru fapta reținută și dovedită în sarcina sa, la individualizarea căreia va avea în vedere, în lumina dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), modul și mijloacele de comitere a faptei, împrejurările în care a fost săvârșită, gradul de pericol social concret al acesteia, relațiile dintre părți, vârsta inculpatului, starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în care se află inculpatul raportat la pedeapsa de 13 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 73 din 26 noiembrie 1981 de Tribunalul Iași, starea tensionată ce există între părți.
Raportat acestor considerente instanța apreciază că se pot aplica inculpatului circumstanțe atenuante în condițiile art. 74 C. pen., urmând ca, în temeiul art. 76 lit. b) C. pen., să coboare pedeapsa ce urmează a fi aplicată, sub limita minimului special prevăzut în norma incriminatoare.
împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Primul motiv de critică se referă la faptul că trebuie a fi înlăturate dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), întrucât conform fișei de cazier, inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 13 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor și a beneficiat de reducerea pedepsei cu 1 din durată prin Decretul nr. 11/1988 fiind eliberat la 5 februarie 1988. Pentru restul de executat din pedeapsă, de 6 ani și 6 luni închisoare s-a împlinit termenul de reabilitare anterior comiterii faptei ce face obiectul prezentei cauze și conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), inculpatul nu este în stare de recidivă.
Pedeapsa pronunțată este excesiv de redusă și nu corespunde datelor cauzei și periculozității faptei, motiv de netemeinicie al sentinței.
Reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., nu se justifică, întrucât alte antecedente penale nu există probatoriu care să justifice reținerea circumstanței art. 74 lit. b) C. pen., iar în ce privește conduita judiciară a inculpatului acesta a negat săvârșirea faptei și a dat declarații nesincere.
Mai mult, gravitatea faptei nu este reflectată de pedeapsa stabilită sub minimul special prevăzut de lege, de asemenea, datele de fapt constând în diferența notabilă de vârstă și de putere fizică între victimă și inculpat, în faptul existenței legăturii de rudenie între cei doi, în agresivitatea manifestată în derularea faptelor și față de fratele inculpatului când acesta a încercat să intervină în conflict, toate acestea impunând o reacție judiciară mai fermă.
Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 31 din 20 ianuarie 2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 57 din 22 ianuarie 2004 a Tribunalului Iași, numai cu privire la reținerea eronată a stării de recidivă a inculpatului și casând sentința sub acest aspect, au fost înlăturate prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Toate celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.
Parchetul nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, solicitând a se reține că în mod nejustificat, instanțele au acordat circumstanțe atenuante inculpatului.
Ca atare s-a cerut înlăturarea prevăzută de art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen. și apoi stabilirea unei pedepse corespunzătoare faptei comise dar și cerințelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul este fondat.
în raport de actele cauzei, de criticile aduse, precum și din oficiu, Curtea, apreciază că nu se justifică aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., deoarece, inculpatul a mai comis o infracțiune de omor înaintea faptei ce face obiectul dosarului de față, respectiv după comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte față de propriul tată, cu aceeași furcă a lovit și pe fratele M. pentru motivul că i-a reproșat comportamentul extrem de violent față de tatăl lor și în final nici nu a recunoscut fapta.
Apoi, inculpatul deși primise de la victimă (tatăl său) o casă și o suprafață de teren, a continuat să consume excesiv băuturi alcoolice, să nu muncească și venea în continuare în stare de ebrietate la părinți, să le ceară bani și alimente.
în aceste condiții, partea vătămată i-a cerut inculpatului să plece din domiciliul său și ca drept răspuns, făptuitorul a înțeles să-i aplice tatălui său, lovituri pentru "corecție".
Acestea fiind împrejurările concrete, în care s-a comis infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, întregul comportament expus și pe care l-a avut atât anterior cât și pe timpul săvârșirii dar și ulterior, cu adevărat nu justifică, acordarea de circumstanțe atenuante cu imediata consecință a reducerii pedepsei sub limita minimă.
Drept consecință, recursul declarat de parchet, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite și după casarea hotărârilor, rejudecând, se vor înlătura circumstanțele atenuante recunoscute în favoarea inculpatului și abia astfel se va putea stabili o pedeapsă, ce va fi corespunzătoare cerințelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Toate celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate au fost menținute.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4054/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4046/2005. Penal → |
|---|
