ICCJ. Decizia nr. 4070/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 666 din 8 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 3275/P/2004, inculpatul O.I. a fost condamnat la:
- 10 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și;
- 21 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, de 21 ani închisoare și pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus detenția acestuia cu începere de la 30 mai 2004, la zi.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 25.000.000 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând cheltuieli de înmormântare, către părțile civile S.D. și D.P.
A fost obligat inculpatul la plata a câte 20.000.000 lei daune morale către părțile civile S.D. și D.P.
A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 13.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 1.000.000 lei reprezentând onorariile pentru apărători din oficiu, la urmărirea penală și în instanță, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Victima B.I., în vârstă de 55 de ani, locuia singură în domiciliul său din comuna Scăești.
în aceeași comună locuia și inculpatul O.I., în vârstă de 63 de ani, căruia îi decedase soția în anul 1983.
în primăvara anului 2004 inculpatul a fost părăsit de concubina sa I.M., astfel că a luat hotărârea să se apropie de victima B.I., scop în care a însămânțat cu porumb un teren al acesteia, învecinat cu al său (declarația martorei I.M.).
în cursul zilei de 29 mai 2004 inculpatul a consumat băuturi alcoolice, după care a mers la domiciliul victimei B.I., cu scopul de a întreține raporturi sexuale cu aceasta.
Fiind refuzat de victimă, inculpatul a recurs la acte de violență, reușind să aibă raporturi sexuale cu aceasta.
Fiind băut și întrucât victima i-a cerut să-i facă acte de moștenire pe întreaga sa avere, inculpatul a lovit-o de mai multe ori cu pumnii în cap și peste corp, precum și de tăblia patului, a strâns-o cu mâinile de gât, producându-i leziuni care au dus la decesul acesteia.
în dimineața zilei de 30 mai 2004, în jurul orelor 10,00, victima a fost găsită decedată în imobilul său de către S.D. și S.C.L., fiica și, respectiv, ginerele acesteia.
Cu ocazia cercetării locului faptei, victima a fost găsită decedată pe pat, fiind acoperită cu o pătură. înlăturându-se această pătură s-a constatat că victima era dezbrăcată complet și poziționată cu fața în sus, având mâna stângă în extensie pe lângă corp.
Examinarea cadavrului de către medicul legist a scos în evidență mai multe excoriații, echimoze și mușcături pe corp și la nivelul gurii, iar în zona organelor genitale leziuni vulvare, toate aceste leziuni pledând pentru un raport sexual forțat. Raportul medico-legal de autopsie a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale (hematom subdural, hemoragie meningee), consecința unui traumatism cranio-cerebral închis. Aceste leziuni de violență au putut fi produse prin lovire și de corpuri dure, iar cele de la nivelul gâtului prin comprimare. între traumatism și deces există legătură ca cauzalitate directă și necondiționată. în sângele recoltat de la cadavru s-a evidențiat prezența a 2,60 gr.%0 alcool etilic.
Din raportul de expertiză criminalistică nr. 30650/2004 al I.P.J. Dolj - Serviciul criminalistic, a rezultat că urma papilară palmară ridicată de pe tăblia patului a fost creată de palma mâinii stângi a inculpatului.
Inculpatul a fost examinat de medicul legist și, din raportul de constatare medico-legală nr. 2312/ A.1 din 31 mai 2004 al I.M.L. Craiova, din procesul verbal încheiat la 30 mai 2004 și din planșa fotografică a rezultat că acesta a prezentat mai multe excoriații și echimoze, mușcături la nivelul gurii, leziuni la mâini și la nivelul genunchilor, toate acestea producându-se înaintea și în timpul consumării raportului sexual cu victima.
Din buletinul de analiză nr. 128/A.11/2004 al I.M.L. Craiova, a rezultat că pe pantalonul și pe batista inculpatului au fost puse în evidență urme de sânge de origine umană ce pot aparține grupei A (victima având grupa sanguină A II). Totodată, slipul inculpatului a prezentat urme de sânge de origine umană ce pot aparține grupei A, precum și rare capete de spermatozoizi.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că, prin sentința penală nr. 34/1986 a fostului Tribunal județean Dolj, acesta a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 21 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor și violare de domiciliu prevăzută de art. 174 C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen., pedeapsă ce a fost redusă la jumătate conform Decretului nr. 11/1988. în executarea acestei pedepse inculpatul a fost arestat la data de 13 decembrie 1985, fiind liberat condiționat la 30 octombrie 1992.
Inculpatul a fost expertizat psihiatric în condiții de internare, din raportul întocmit rezultând că prezintă diagnosticul tulburare organică de personalitate pe fond toxietilic, dar păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care a fost cercetat.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul O.I.
în apelul parchetului s-a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. h) și art. 176 lit. c) C. pen., deoarece omorul a fost săvârșit pentru ascunderea infracțiunii de viol și în subsidiar agravarea tratamentului sancționator al inculpatului.
în apelul inculpatului s-a solicitat achitarea pentru infracțiunea de viol, cu motivarea că raportul sexual cu victima a avut loc cu consimțământul acesteia, iar în subsidiar reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece inculpatul a lovit-o pe victimă sub stăpânirea unei puternice tulburări ca urmare a unei provocări din partea acesteia, produsă prin injurii. S-a mai solicitat și reducerea pedepsei, avându-se în vedere vârsta înaintată a făptuitorului și regretul exprimat cu privire la fapta comisă.
Prin decizia penală nr. 112 din 4 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 2244/2004, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și de inculpatul O.I.
A fost dedusă arestarea preventivă a inculpatului de la 8 octombrie 2004 la 4 aprilie 2005 și a fost menținută starea de arest a acestuia.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu s-a dispus a fim avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Craiova a constatat că în mod justificat, în sarcina inculpatului au fost reținute de prima instanță atât infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. (faptă dovedită cu procesul verbal de cercetare a locului faptei, fotografiile judiciar operative și actele medico-legale menționate), cât și infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. c) C. pen. (deoarece omorul a fost săvârșit de către o persoană care a mai comis un omor).
Cu privire la agravanta prevăzută de art. 175 lit. h) C. pen. (solicitată în apelul parchetului) s-a reținut că aceasta se referă la omorul săvârșit pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni. Pentru reținerea acestei agravante legea cere mai mult decât existența unei "alte infracțiuni" impunând o anume legătură între uciderea victimei și infracțiunea a cărei săvârșire sau ascundere s-a încercat a fi înlesnită prin aceasta. Elementul ce leagă uciderea victimei de cealaltă infracțiune explică scopul omorului și îl transformă din unul simplu în unul calificat, el rezultând din termenii legii "pentru a înlesni sau a ascunde", ceea ce evidențiază nu numai scopul omorului, ci și legătura dintre acesta și altă sau alte infracțiuni. Or, în cazul de față omorul nu a fost săvârșit pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea infracțiunii de viol, astfel că instanța de apel a apreciat că nu se impune reținerea agravantei menționate.
Solicitarea inculpatului de a i se recunoaște circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu a fost primită, din probele administrate nerezultând că acesta a comis omorul sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Totodată, instanța de apel a apreciat că la individualizarea pedepselor, față de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), au fost avute în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunilor săvârșite, evidențiat de împrejurările în care au fost comise și urmările lor, precum și datele ce caracterizează persoana făptuitorului, care, deși este în vârstă, a comis faptele în stare de recidivă postexecutorie.
împotriva deciziei penale nr. 112 din 4 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul O.I.
Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei de omor deși infracțiunea prevăzută de art. 174 C. proc. pen., raportat la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. h) și la termenul din data de 4 iulie 2005 reprezentantul parchetului a declarat că înțelege să retragă recursul promovat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
în recursul său, inculpatul O.I., prin apărătorul desemnat din oficiu a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen.
în principal, inculpatul a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de viol, cu motivația că a întreținut raporturi sexuale cu victima, cu consimțământul acesteia.
în subsidiar inculpatul a solicitat individualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, având în vedere că se află la o vârstă înaintată, era în stare de ebrietate la data comiterii faptei și a avut o bună conduită înainte de comiterea acestora.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, ca și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta, încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
înalta Curte constată că invocarea nevinovăției în raport de fapta de viol săvârșită, contrazice nesusținut probatoriile administrate în cauză.
Simpla afirmație a unei stări de fapt fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.
Argumentul inculpatului, în sensul că victima ar fi întreținut într-o perioadă anterioară raporturi intime cu el prin consensualitate, nu-l îndrituia în nici un fel pe acesta ca într-un moment în care ar fi intervenit un refuz, să folosească violența pentru a determina reluarea raporturilor intime.
Admițând argumentul inculpatului ar însemna să admitem că persoana care a acceptat un raport intim și-ar creea o obligație permanent de a sta la dispoziția respectivului partener, în viitor obligație ce ar excede și îndatoririlor conjugate.
Semnele de violență identificate pe corpul victimei și descrise în raportul medico-legal atestă forțarea acesteia la un raport sexual nedorit, ceea ce este esențial în dovedirea infracțiunii de viol. De altfel, inculpatul nu a putut să dovedească în nici un fel pretinsele relații anterioare cu victima, martorii D.M., R.A. și S.L. arătând că niciodată victima nu a afirmat existența unor asemenea relații, că cei doi nu au fost văzuți niciodată împreună și nici că și-ar fi făcut vizite reciproce.
Nici cel de al doilea motiv de recurs invocat de inculpatul O.I. nu este fondat, pedepsele aplicate acestuia fiind corect individualizate.
înalta Curte apreciază că, în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările concrete ale comiterii faptei (inculpatul a dat dovadă de o agresivitate excesivă, aplicându-i victimei multiple lovituri cu pumnii și picioarele, în special în zona capului, izbind-o de mobilierul din încăpere, strângând-o de gât de mai multe ori pentru a întreține raporturi sexuale cu aceasta), de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave ce vizează simultan atât integritatea fizică, viața persoanei, cât și inviolabilitatea sexuală a acesteia), de urmările faptei comise, o reducere a cuantumului pedepselor aplicate nu ar fi temeinic, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora.
Infracțiunea de omor reținută în sarcina inculpatului, este unanim apreciată ca fiind deosebit de gravă, deoarece face parte din cele ce vizează esența persoanei și anume viața.
în aceste condiții nu se poate avea în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea criteriilor de individualizare cu care au operat instanțele de fond și apel.
în afară de aceasta, calitatea de recidivist postexecutoriu a inculpatului recomandă, în mod evident, tratarea acestuia cu un plus de severitate, în vederea atingerii scopului pedepsei, așa cum este el definit de art. 52 C. pen.
Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar crea un sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Având în vedere că inculpatul a comis o faptă reprobabilă, de o gravitate deosebită, sancționată în toate timpurile și tipurile de societate sub forma paricidului, înalta Curte constată că prima instanță a dat dovadă de maximum de clemență față de inculpat.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 3854alin. (2), raportat la art. 369 alin. (3) C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 112 din 4 aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală, privind pe inculpatul O.I.
Potrivit art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I.
în baza art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 30 mai 2004 la 4 iulie 2005.
Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4078/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4054/2005. Penal → |
|---|
