ICCJ. Decizia nr. 4018/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 395 din 27 septembrie 2004, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpații:
- O.C., la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- I.I., la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și a art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în temeiul art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată pentru restul de 474 zile rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 24/2001 a Judecătoriei Murgeni, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca, în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.
A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus din pedepsele aplicate, durata reținerii și a arestării preventive, de la 2 martie 2004, la zi.
în esență, s-au reținut următoarele:
La data de 29 februarie 2004, aflându-se într-un bar, unde au consumat băuturi alcoolice, inculpații au observat-o pe partea vătămată B.V. că avea bani în portofel.
După o înțelegere prealabilă de a-i sustrage banii părții vătămate, cei 2 inculpați au urmărit-o, iar într-o zonă neiluminată, au împins-o violent din spate, determinând căderea acesteia la pământ. De frică, partea vătămată a fost de acord să le dea toți banii, moment în care inculpatul O.C. i-a luat din buzunarul de la spate al pantalonilor portofelul cu suma de 1.400.000 lei, pe care ulterior i-au împărțit.
Totodată, a menținut starea de arest a acestora și a dedus, în continuare, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive de la 27 septembrie 2004, la zi.
Inculpații au declarat recurs.
Prin recursul declarat, inculpatul O.C. a solicitat reducerea pedepsei aplicate, iar inculpatul I.I. a solicitat, în principal, trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond și, în subsidiar, achitarea, în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, pe baza materialului probator aflat la dosar faptele și vinovăția inculpaților, pe care le-au încadrat corespunzător în dispozițiile legii.
Participația inculpatului I.I. la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, rezultă din coroborarea declarațiilor inculpaților date în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, cu cele ale părții vătămate, ale martorilor C.V., A.G. și C.M.
Astfel, prin declarația dată la 2 martie 2004, în instanță, inculpatul O.C. a arătat că, în seara de 29 februarie 2004, împreună cu inculpatul I.I., consumau băuturi alcoolice în barul lui C.V., când a venit și partea vătămată B.V. "Acesta a cumpărat 3 flori artificiale, 3 mărțișoare, ocazie cu care a scos mai mulți bani, iar noi, văzând că are bani, ne-am hotărât să-i sustragă. După ce acesta a plecat din bar, au mers și l-am urmărit, iar după ce a trecut de chioșcurile doamnei L., din spate l-am lovit, iar după ce victima a căzut, eu i-am sustras portmoneul din buzunarul de la spate, după care, împreună cu I.I. am fugit. în dreptul locuinței lui C.I., am căutat în portofel, unde am găsit 1.400.000 lei, pe care i-am împărțit în mod egal cu I.I.".
Ulterior, același inculpat, în cursul cercetării judecătorești, în ședința din 21 aprilie 2004, după ce a arătat că a luat hotărârea de a sustrage banii de la victimă, împreună cu I.I., a revenit, în parte, la declarația anterioară, susținând că numai el a îmbrâncit victima și i-a luat acesteia portofelul din buzunar.
Această revenire nu este, însă, justificată, în mod plauzibil și nu i se poate acorda credit. Astfel, inculpatul, încercând să motiveze revenirea, s-a referit doar la declarațiile date la poliție, susținând că acolo a fost bătut. El nu a putut explica însă faptul că, tot la urmărirea penală a declarat fără să fie bătut, despre participarea la tâlhărie a inculpatului I.I., în fața procurorului, ca și în declarația dată la instanță, în ședința din 2 martie 2004.
Or, din analiza acestor declarații, rezultă, în mod logic, că adevărul a fost relatat de inculpatul O.C. în declarațiile date în cursul urmăririi penale, la poliție și la procuror, precum și în declarația dată la instanță, în ședința din 2 martie 2004, înainte de a se dispune arestarea preventivă.
De altfel, declarațiile inculpatului O.C. se coroborează cu declarațiile martorilor A.G., C.V. și C.M., mai sus menționați.
Așa fiind, urmează a se respinge, ca nefondate, criticile referitoare la neparticiparea inculpatului I.I. la săvârșirea tâlhăriei, precum și cele privind necesitatea trimiterii cauzei spre rejudecare.
Nici critica inculpatului O.C., referitoare la pedeapsa aplicată, nu este fondată.
în raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de tâlhărie, reflectat de modul și împrejurările în care au ajuns să deposedeze victima de portofelul cu bani, instanțele au făcut o justă individualizare a pedepsei și nu se impune reducerea pedepsei.
Nu au fost nici alte temeiuri de casare care au fost luate în considerare din oficiu, recursurile inculpaților au fost respinse, ca nefondate, și obligați recurenții la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3989/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4000/2005. Penal → |
|---|
