ICCJ. Decizia nr. 4143/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1611 din 16 decembrie 2004, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul D.N., în baza art. 183 C. pen., la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.
A fost dedusă prevenția de la 19 noiembrie 2003 la 18 decembrie 2003.
Inculpatul a fost obligat la 9.543.930 lei plus dobânda legală cu titlu de cheltuieli spitalizare către Spitalul de Urgență Bagdasar Arseni - București, prin C.A.S. București și la 7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța a reținut, în fapt, că în noaptea de 15 decembrie 2002, inculpatul D.N., în timp ce se afla cu mama sa D.I. în locuința din comuna Vidra, sat Crețești, județul Ilfov, i-a aplicat acesteia lovituri în diferite zone ale corpului, cauzându-i leziuni grave care i-au determinat decesul.
Din raportul medico-legal - necropsie al I.N.M.L. Mina Minovici București rezultă că victima, în vârstă de 82 ani, a fost internată, la data de 16 decembrie 2002, în Spitalul de Urgență Bagdasar Arseni București cu diagnosticul : policontuzie prin agresiune, traumatism cranio-cerebral mediu, contuzii multiple faciale, toracice, ale membrelor, survenind decesul la data de 6 ianuarie 2003.
Prin actul medico-legal se concluzionează că moartea numitei D.I. a fost violentă, datorită insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive unei bronho-pneumonii survenite în evoluția unui politraumatism cu echimoze faciale, de trunchi și membre, infiltrate sanguine epicraniene, fracturi costale bilateral.
Leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp dur, în legătură de cauzalitate indirectă cu decesul, prin apariția complicațiilor septice.
Comisia Superioară Medico-legală din cadrul I.M.L. Mina Minovici București a avizat constatările și concluziile raportului de autopsie, cu unele precizări, respectiv că efectele traumatismului inițial au fost considerabil amplificate de tarele organice grave preexistente. Leziunile nu ar fi determinat decesul la o persoană sănătoasă, necesitând 16-18 zile îngrijiri medicale. Se mai arată că evoluția leziunilor traumatice și apariția complicațiilor tanato-generatoare a fost influențată în mod semnificativ de afecțiunile organice cronice grave preexistente.
S-a mai reținut de către instanță, pe baza materialului probator, că inculpatul D.N. locuia în același imobil cu mama sa, victima D.I. și de timp îndelungat acesta, pe fondul consumului de alcool, avea comportament violent față de victimă.
Actele de violență sunt confirmate de martorii D.Șt., D.D., sora și, respectiv, vărul victimei, D.I.E. și I.N., acesta din urmă chiar ginerele victimei.
în seara de 15 decembrie 2002, D.Șt. a mers la domiciliul surorii sale, martora D.I. însă nu a putut intra în locuință întrucât inculpatul D.N., aflat în casă, i-a motivat că ușa este încuiată și a pierdut cheile. A doua zi dimineața martora a revenit, găsind ușa descuiată iar în locuință pe victimă plină de vânătăi pe față și cu sânge în păr.
Și martorul D.D., solicitat de lucrătorii de poliție să-i însoțească în locuința victimei, la data de 16 decembrie 2002, confirmă că aceasta, aflată în pat, era lovită la față, luându-se măsuri de internare în spital.
împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea întrucât nu a comis acte de violență față de victimă, decesul acesteia survenind pe fondul unor afecțiuni cronice, la care se adaugă vârsta înaintată.
Prin decizia penală nr. 204 din 18 martie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că actele de violență imputate inculpatului, săvârșite față de victimă și legătura de cauzalitate a acesteia cu decesul sunt temeinic dovedite iar pedeapsa just individualizată.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat care, prin motivele scrise și dezvoltate oral, personal și prin apărător, subscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 9 și 18 C. proc. pen., a susținut că decesul victimei nu s-a datorat unor acte de violență, care nici nu au fost comise de inculpat, ci unor afecțiuni preexistente, instanțele ignorând avizul nr. E2/6372/ 2003 al Comisiei de Avizare și Control din I.M.L. Mina Minovici potrivit căruia moartea numitei D.I. a fost neviolentă, fiind datorată bronho-pneumoniei asociată unor afecțiuni cronice multiorganice, leziunile traumatice necontribuind în tanatogeneză, situație în raport de care a solicitat, în principal, achitarea sa iar, în subsidiar, casarea hotărârilor cu trimitere pentru rejudecare la instanța de fond în vederea administrării unui nou act medico-legal.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivele invocate de către inculpat nu sunt întemeiate, însă recursul este fondat în considerarea, din oficiu, a cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Săvârșirea, de către inculpat, a actelor de violență față de victimă atât de-a lungul anilor, cât și, mai ales, în seara de 15 decembrie 2002 este temeinic dovedită prin mărturiile persoanelor din anturajul familiei.
Chiar dacă martorul D.D. nu a mai susținut în fața instanței declarația din cursul urmăririi penale, existența actelor de violență și mecanismul producerii acestora prin lovire sunt cert constatate prin foaia de observație clinică la internare, examinările medico-legale și procesul-verbal al organului de poliție, sesizate chiar de D.D.
în același sens martorul I.N. declară instanței că a stat de vorbă cu doctorul care a îngrijit-o pe bătrână și acesta l-a întrebat: "ce animal a fost în stare să o lovească așa de rău".
Nici critica referitoare la nevalorificarea concluziilor medico-legale ce rezultă din avizul nr. E2/6372/2003 al Comisiei de Avizare și Control din I.M.L. Mina Minovici nu este întemeiată.
Este adevărat că prin acest aviz se precizează că moartea numitei D.I. a fost neviolentă și că leziunile traumatice suferite nu au contribuit în tanatogeneză.
în cauză, însă, ierarhic, situația medico-legală a fost supusă examinării și avizului Comisiei superioare medico-legale de pe lângă I.M.L. Mina Minovici instituție care are ca atribuții, conform art. 24 din O.G. nr. 1/2000, verificarea și avizarea, din punct de vedere științific, la cererea organelor în drept, a concluziilor diverselor acte medico-legale și a se pronunța asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizelor sau ale altor acte medico-legale.
Ori, această comisie a aprobat constatările și concluziile raportului de autopsie, cu precizarea rolului tarelor organice grave preexistente în amplificarea efectelor traumatismului inițial, care, la o persoană sănătoasă, nu ar fi determinat decesul.
Comisia superioară medico-legală nu s-a aflat în imposibilitate de avizare, pentru a solicita refacerea totală sau parțială a actelor medico-legale examinate, astfel că nici solicitarea inculpatului de casare a hotărârilor și trimitere pentru rejudecare în vederea administrării unei contraexpertize, nu este întemeiată.
Curtea constată, de urmare, că actele de violență săvârșite de inculpat, cauzatoare de leziuni traumatice, se află într-o legătură de condiționare cu decesul victimei, rezultat la producerea căruia au contribuit și afecțiunile organice cronice grave preexistente.
încadrarea juridică reținută de instanțe este legală, rezultatul mai grav al actelor de violență săvârșite de inculpat, respectiv decesul victimei, fiind datorat culpei făptuitorului, care nu a prevăzut, deși trebuia și putea să prevadă că, aplicând lovituri peste tot corpul, cap, membre, trunchi victimei, persoană în vârstă de 82 ani, bolnavă, ar putea să-i cauzeze moartea.
în considerarea complexității cauzei medico-legale, a decesului victimei, a gradului redus de instruire a inculpatului și lipsei antecedentelor sale penale, Curtea apreciază că scopul pedepsei, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și funcțiile acesteia, de constrângere și reeducare, pot fi realizate eficient prin orientarea pedepsei la limita minimă legală specială.
Față de cele ce preced, recursul inculpatului a fost admis prin luarea în considerare din oficiu, conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., a cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 din același cod și a casat hotărârile atacate numai cu privire la individualizarea pedepsei, aceasta a fost redusă de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4148/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4074/2005. Penal → |
|---|
