ICCJ. Decizia nr. 4215/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4215/2005
Dosar nr. 3458/2005
Şedinţa publică din 8 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 152/2005, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul ANGHELUŞ DAN, la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv de la 20 octombrie 2004 la zi.
Conform art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către partea civilă M.A. şi în favoarea C.S.A.J. Cluj.
Inculpatul a fost obligat şi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, că în noaptea de 14 octombrie 2004, într-un local public din staţia C.F.R. Cluj Napoca, împreună cu minorul R.I., inculpatul l-a deposedat prin violenţă pe partea vătămată M.A. de suma de 1.900.000 lei, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale.
Cei doi l-au bătut pe partea vătămată M.A. în toaleta localului şi i-au furat suma de 1.900.000 lei, până când în acea încăpere a intrat un agent de poliţie însoţit de un jandarm. Inculpatul a reuşit să fugă din toaletă cu banii furaţi.
Prin Decizia penală nr. 120/A/2005, Curtea de Apel Cluj a respins apelul inculpatului ca nefondat. În acest sens, Curtea de Apel Cluj a motivat că starea de fapt a fost corect stabilită, încadrarea juridică este legală iar pedeapsa just individualizată.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul fără a-l motiva. În concluziile sale apărătorul recurentului a cerut reducerea pedepsei, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei şi făptuitorului, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauză instanţele au aplicat inculpatului o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie în formă calificată pentru care legea prevede o limită egală cu acest cuantum aplicat.
În cauză nu există nici o împrejurare favorabilă inculpatului care să facă aplicarea unor circumstanţe atenuante.
Dimpotrivă a comis fapta împreună cu un minor în condiţiile agravantei de la art. 75 lit. c) C. pen. Este nesincer, nu recunoaşte şi nu dă nici un semn de regret pentru fapta ce a comis-o. Nu a despăgubit partea vătămată.
Aşa fiind, pedeapsa nu este nicidecum prea aspră.
Prin urmare, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D. împotriva deciziei penale nr. 120/ A din 16 mai 2005 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 20 octombrie 2004 la 8 iulie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4213/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 4216/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
