ICCJ. Decizia nr. 4218/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4218/2005
Dosar nr. 634/2005
Şedinţa publică din 8 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 361 din 28 septembrie 2004 a Tribunalului Brăila, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I., la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
În baza art. 61 şi art. 39 alin. (2) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 670 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului D.I. prin sentinţa penală nr. 45/2000 a Tribunalului Brăila, definitivă prin Decizia penală nr. 199/2000 a Curţii de Apel Galaţi, rest pe care îl contopeşte cu pedeapsa aplicată prin această sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul P.N.D., la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, parte vătămată S.N.I.F. SA, sucursala Brăila, prejudiciul în sumă de 4.706.800 lei nefiind acoperit.
S-au interzis celor doi inculpaţi exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. şi anume: a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii; d) drepturile părinteşti; e) dreptul de a fi tutore sau curator.
În baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul P.N.D. a bunurilor enumerate.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ. şi art. 1003 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii la plata în solidar către partea civilă S.N.I.F. SA, sucursala Brăila a sumei de 4.706.800 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 189 – art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul D.I. la plata către stat a sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul P.N.D. la plata către stat a sumei de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Brăila.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
În dimineaţa zilei de 13 decembrie 2003, inculpaţii P.N.D. şi D.I., ambii din oraşul Făurei şi buni prieteni, au plecat cu o căruţă trasă de un cal, pe câmp, pentru a aduna crengi uscate dintr-o pădure situată pe malul râului Buzău. La plecarea de acasă l-au luat cu ei şi pe minorul P.A.G., venit în vizită la unchiul său P.N.D. cu o seară înainte.
Pentru a scurta drumul, inculpatul P.N., proprietarul atelajului, nu s-a deplasat pe drumul judeţean care era asfaltat, ci pe un drum de pământ.
După ce au rulat aproape un kilometru, au văzut la marginea drumului o groapă acoperită cu câţiva snopi de coceni. La rugămintea inculpatului P.N.D. minorul P.A.G. a coborât din căruţă pentru a lua snopii de coceni şi cu acea ocazie, ridicând cocenii, a dat peste un tub de hidrant.
Văzând hidrantul, inculpaţii au coborât şi ei din căruţă, s-au dus şi au tras de el până ce l-au rupt, după care, l-au aruncat în căruţă, unde, urmare impactului, capul de hidrant s-a spart în mai multe bucăţi. Şi-au continuat apoi drumul şi la mică distanţă au găsit dislocat încă un tub de hidrant pe care, de asemenea, l-au aruncat în căruţă, tubul spărgându-se în mai multe bucăţi.
După sustragerea celor doi hidranţi inculpaţii au părăsit drumul de pământ şi s-au retras la şosea, încercând să-şi continue drumul la pădure unde urmau să adune lemne pentru foc. Au fost însă prinşi de lucrătorii de poliţie, întorşi din drum şi conduşi la post.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel cei doi inculpaţi D.I. şi P.N.D. criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că cei doi inculpaţi au folosit un baros pe care-l aveau în căruţă, lucru ce nu corespunde realităţii. Totodată s-a mai precizat că prejudiciul cauzat este foarte mic şi că inculpaţii şi-au manifestat disponibilitatea să-l achite şi că nu se poate reţine că hidranţii erau în stare de funcţionare.
Faţă de toate acestea au solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond şi, în rejudecare, să se dispună achitarea inculpaţilor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen., arătând că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În subsidiar s-a solicitat redozarea pedepselor aplicate şi aplicarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen., cu consecinţa coborârii pedepselor sub minimul prevăzut de lege.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 657/ A din 16 decembrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.
În baza art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., a obligat pe fiecare apelant inculpat la a câte 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Suma de 800.000 lei (câte 400.000 lei fiecare inculpat) reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi.
S-a constat că inculpatul P.N.D. este arestat în altă cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul D.I. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate până în prezent de cele două instanţe, reaprecierea probelor administrate în cauză şi reducerea pedepsei aplicate. Motivele de recurs au fost depuse în scris la dosar. În apărarea sa inculpatul susţine că tuburile de hidrant sustrase erau deja sparte şi desprinse din flanşele de legătură şi racord la conductele prin care erau alimentate cu apă, împrejurarea care dovedeşte că fapta prezintă un grad de pericol social redus şi determină o pedeapsă mult diminuată în raport cu cea care a fost aplicată.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că instanţele au reţinut, în mod corect faptele şi vinovăţia inculpatului şi au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale.
Astfel, vinovăţia inculpatului D.I. a fost corect reţinută de instanţa de fond pe baza probelor administrate în cauză respectiv, procesul verbal de cercetare la faţa locului, procesul verbal de conducere în teren, planşe foto, declaraţiile martorilor P.A.G., B.F., I.C., adresa nr. 664 din 16 ianuarie 2004 a S.N.I.F. SA, sucursala Brăila, devizul pe categorii de lucrări pentru remedierea defecţiunilor, nota de constatare întocmită la data de 16 decembrie 2003 toate acestea fiind coroborate cu declaraţiile celor doi inculpaţi.
Chiar dacă inculpatul a încercat să inducă ideea că tuburile de hidrant erau deja sparte şi desprinse din flanşele de legătură, aceste susţineri sunt infirmate de probe respectiv declaraţiile martorilor B.F., P.A.G. (acesta fiind martor ocular), precum şi de propria lui declaraţie dată la urmărirea penală prin care a recunoscut fapta în integralitatea ei.
Din declaraţiile de recunoaştere a faptei date la urmărirea penală se coroborează cu probele administrate în cauză, toate acestea ducând la stabilirea cu certitudine a vinovăţiei inculpatului, situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond fiind corect reţinută.
Instanţa de fond a dat totodată faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare şi în mod corect s-a apreciat că nu se poate da curs solicitării inculpatului de a se aplica dispoziţiile art. 181 C. pen., solicitare reiterată de altfel atât în apel cât şi în recurs.
Esenţial pentru aplicarea prevederilor art. 181 C. pen., este gradul concret de pericol social care dacă este sub limita celui necesar existenţei infracţiunii duce la dezincriminarea judiciară a faptei.
În speţa de faţă, având în vedere gradul de pericol social al faptei, relaţiile sociale încălcate prin comiterea faptei, modalitatea de comitere (împreună cu un minor), urmarea socialmente periculoasă (aducerea în stare de nefuncţionare a sistemului de irigaţii) raportat la persoana inculpatului care nu se află la primul impact cu legea penală, fiind recidivist, în mod corect s-a apreciat de către instanţa de fond că fapta acestuia prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi nu sunt întrunite în cauză condiţiile achitării conform art. 181 C. pen.
Totodată, s-a procedat în cauză şi la o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului D.I. ţinându-se cont de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi s-a apreciat în mod corect că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante având în vedere perseverenţa infracţională a inculpatului, acesta fiind aşa cum s-a arătat, recidivist (inculpatul D.I. aflându-se în stare de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., faţă de pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 45/2000 a Tribunalului Brăila).
Astfel, se apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este bine dimensionată (spre limita minimă) şi aptă să conducă la îndeplinirea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 657/ A din 16 decembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4216/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4220/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal.... → |
|---|
