ICCJ. Decizia nr. 4213/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4213/2005
Dosar nr. 2627/2005
Şedinţa publică din 8 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 18 din 12 ianuarie 2004, Tribunalul Iaşi l-a condamnat pe inculpatul S.C.C., la o pedeapsă de trei ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen. S-a dedus durata arestării preventive (arestat în altă cauză) şi a fost obligat la plata sumei de 10 milioane lei cu titlu de daune morale către partea vătămată F.C. A mai fost obligat la plata contravalorii cheltuielilor de spitalizare în sumă totală de 15.089.200 lei, precum şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul în baza probelor administrate atât la urmărirea penală cât şi în faţa instanţei, că în ziua de 14 octombrie 2001, partea vătămată se deplasa împreună cu soţia sa F.E., cu căruţa prin comuna Pârcovaci. Datorită faptului că huluba de la căruţă s-a rupt, partea vătămată a căzut în şanţ de pe marginea drumului, incident ce a provocat ilaritatea unui grup de tineri printre care se afla şi inculpatul.
Deranjat la reacţia tinerilor partea vătămată a reacţionat încercând să-l lovească cu biciul unul dintre ei. În incident a intervenit inculpatul care a lovit-o pe partea vătămată cu un lemn în cap provocându-i o plagă contuză cu hematom extradural parietal stâng şi hematom subdural temporal. Leziunile au necesitat intervenţia chirurgicală şi i-au pus viaţa victimei în primejdie.
Apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 14/ F din 3 mai 2005 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. 533/2004.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut în considerentele deciziei ca primă instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, în sensul că situaţia de fapt reţinută este în concordanţă cu probele dosarului, încadrarea juridică este corectă iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată în raport de toate criticile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în condiţiile art. 99 şi următoarele şi art. 74 – art. 76 C. pen. S-a mai reţinut că a fost bine rezolvată şi latura civilă a cauzei, în sensul că tribunalul nu a acordat despăgubirile reţinute solicitate de partea vătămată în lipsa oricăror dovezi în susţinerea pretenţiilor sale în schimb a acordat acestuia suma de 5.000.000 lei cu titlu de daune morale pentru suferinţele ce i-au fost pricinuite prin fapta inculpatului.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs inculpatul susţinând nelegalitatea şi netemeinicia, în sensul că instanţa a respins în mod greşit apelul deoarece fapta a primit o încadrare juridică greşită cerând schimbarea acestuia din art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în art. 184 C. pen.
A mai susţinut că în mod greşit nu s-a reţinut în favoarea sa starea de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. În fine, că pedeapsa a fost greşit individualizată prin despăgubirile constând în 5.000.000 lei daune morale sunt prea mici.
Criticile sunt neîntemeiate şi recursul se va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Primele instanţe au pronunţat în cauză soluţii legale şi temeinicia reţinând, în baza probelor administrate (declaraţiile martorilor G.G. şi P.C.) coroborate cu recunoaşterea parţială a inculpatului şi constatările medico legale, că în ziua de 14 octombrie 2001, fără a fi fost provocat personal în vreun fel, inculpatul i-a aplicat părţii vătămate o lovitură de intensitate mare, în zona capului provocându-i leziuni ce i-au pus acesteia viaţa în primejdie, calificând fapta inculpatului ca tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 – art. 176 lit. i) C. pen. Nu se confirmă nici una din susţinerile inculpatului privind o provocare din partea victimei, care este adevărat (rezultă din probe) ca reacţie la comportamentul grupului de tineri printre care şi inculpatul a încercat să-l lovească cu biciul pe martorul G.G., nicidecum pe inculpat. Dar acest fapt nu justifică intervenţia violentă a inculpatului.
În ce priveşte individualizarea pedepsei se constată că prin aplicarea dispoziţiilor speciale privind tratamentul aplicat minorilor ca şi prin reţinerea circumstanţelor atenuante aceasta a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege (care este de 7 ani şi jumătate) prin reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante legate mai ales de starea de minoritate şi lipsa unor condamnări anterioare.
Se justifică însă măsura propusă cu privire la executarea pedepsei în regim de detenţie cu atât mai mult cu cât inculpatul este arestat în altă cauză prin urmare a mai săvârşit fapte penale al cărui pericol social a impus luarea într-o altă cauză a măsurii privării sale de libertate.
Sunt pe deplin justificate cele 5.000.000 lei cu titlu de daune morale la plata cărora inculpatul a fost obligat faţă de suferinţa la care aceasta a fost supusă prin internarea în spital şi suportarea unei intervenţii chirurgicale craniene.
Faţă de considerentele ce preced se va respinge, ca nefondat, recursul, se va constatat că inculpatul este arestat în altă cauză şi va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.C. împotriva deciziei penale nr. 14/ MF din 3 martie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4211/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 4215/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
