ICCJ. Decizia nr. 4225/2005. Penal. Art. 266 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4225/2005
Dosar nr. 3317/2005
Şedinţa publică din 8 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 233 din 9 martie 2005, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 7049/2004, în baza art. 246 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.I. la 2 ani închisoare.
În baza art. 266 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat, la 2 ani închisoare, pentru reţinere nelegală şi cercetare abuzivă. Au fost constatate graţiate pedepsele prin efectul art. 1 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 288 C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare. În baza art. 289 l-a condamnat la alţi 2 ani, iar în baza art. 291 la încă 2 ani închisoare.
În baza art. 33 şi 34 C. pen. s-au contopit pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul să execute 2 ani închisoare. În baza art. 81 s-a dispus suspendarea executării pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că inculpatul M.I., în calitate de agent de poliţie însărcinat cu identificarea autorilor nedescoperiţi ai unor furturi de biciclete, l-a determinat pe N.A.G. să facă un autodenunţ din care reieşea că ar fi furat bicicleta părţii vătămate C.A. În schimbul acestei recunoaşteri inculpatul l-a dus de mai multe ori pe N.A.G. (arestat aflat în arestul poliţiei) la domiciliu. Apoi inculpatul a întocmit pe numele arestatului un dosar penal cuprinzând mai multe acte procedurale şi acte ce consemnau măsuri procesuale (procesul verbal de restituire a bicicletei către C.P., declaraţii, rezoluţii, etc.) toate false, a semnat în fals alte acte şi a înaintat în final dosarul astfel întocmit, parchetului Timiş propunând trimiterea în judecată a lui N.A.G., pentru săvârşirea a 67 de infracţiuni de furt.
Deoarece la parchet s-au sesizat unele inadvertenţe în actele dosarului a fost sesizat parchetul militar care a stabilit faptele comise de inculpat.
Apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei nemotivat şi nesusţinut în faţa instanţei de către acesta a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 179 din 12 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 3659/2005.
Împotriva acestei ultime hotărâri inculpatul a declarat recurs, recurs pe care nu l-a motivat. De asemenea, deşi legal citat nu s-a prezentat în faţa Curţii pentru a-şi susţine recursul.
Curtea, examinând din oficiu hotărârile pronunţate în cauză, constată că acestea sunt legale şi temeinice. Astfel, tribunalul a reţinut o situaţie de fapt în deplină concordanţă cu probele administrate.
Au fost aplicate pedepse just individualizate, parte din ele au fost constatate graţiate iar pentru pedeapsa rezultantă în urma aplicării art. 33 şi art. 34 s-a dispus suspendarea executării având în vedere datele personale ale inculpatului.
Faţă de considerentele ce preced recursul se va respinge, ca nefondat. Se va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 179/ A din 12 mai 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4180/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4329/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
