ICCJ. Decizia nr. 4497/2005. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4497/2005
Dosar nr. 3612/2005
Şedinţa publică din 25 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1652 din 22 decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 6260/2004, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul S.J.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului S.J.
A fost obligat contestatorul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că motivele invocate de inculpat în prezenta cerere, intitulată de acesta drept contestaţie la executare, au mai fost invocate în cadrul cercetării judecătoreşti în dosarul nr. 1573/2004, precum şi în dosarul nr. 5642/2004, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 1286 din 13 octombrie 2004, aşa cum rezultă din copia acesteia depusă la dosarul cauzei.
Cu privire la cererea de revocare a măsurii arestării preventive, instanţa de fond a reţinut că petentul a fost arestat la data de 16 octombrie 2003 de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, reţinându-se că sunt incidente dispoziţiile art. 143 şi art. 148 lit. b) şi h) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul S.J., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea contestaţiei la executare, conform art. 461 C. proc. pen., având în vedere că măsura arestării preventive a încetat în martie 2005, iar mandatul nr. 4 emis nu cuprinde datele sale de stare civilă.
De asemenea, mai susţine că încheierea a fost pronunţată de o instanţă ce fusese recuzată, conform art. 51 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 310 din 25 aprilie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins apelul declarat de contestator, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul S.J., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor şi, rejudecând, admiterea contestaţiei la executare în baza art. 461 lit. a), b) şi c) C. proc. pen., apreciind că măsura arestării preventive a încetat, iar mandatul de arestare nu cuprinde datele sale de stare civilă.
Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 460 C. proc. pen., contestaţia la executare se referă la hotărâri penale rămase definitive şi care urmează a fi puse în executare, cu excepţia cazului prevăzut de art. 461 lit. a) C. proc. pen.
Motivul invocat de contestator vizează dispoziţia de menţinere a arestării preventive, dată prin încheiere de şedinţă, întrucât pe rolul Tribunalului Bucureşti se află cauza având ca obiect judecarea inculpatului S.J., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) – (3) şi (5) C. pen., art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În consecinţă, încheierea de menţinere a stării de arest preventiv este supusă căilor ordinare de atac, apel şi recurs, nicidecum nu este susceptibilă aplicării dispoziţiilor ce reglementează contestaţia la executare.
Aşa încât, în mod corect a fost respinsă contestaţia la executare formulată de inculpat, ca inadmisibilă, ca şi apelul declarat de acesta împotriva sentinţei de respingere a contestaţiei la executare.
Din aceleaşi considerente, urmează ca şi recursul declarat de contestator să fie respins, ca nefondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul S.J. împotriva deciziei penale nr. 310 din 25 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei noi (1.200.000 lei) din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 20 lei noi (200.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4371/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4532/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
