ICCJ. Decizia nr. 3990/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3990/2005
Dosar nr. 2997/2005
Şedinţa publică din 29 iunie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 483 din 10 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Braşov, inculpatul S.I. a fost condamnat la 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din pedeapsă durata arestării preventive de la 17 ianuarie 2004 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat fierul de călcat corp delict.
Inculpatul a fost obligat la suma de 2.972.670 lei către partea civilă C.A.S.J. Braşov.
S-a reţinut că părţile vătămate S.E.C. şi S.I.L. nu s-au constituit părţi civile.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
La data de 16 ianuarie 2004, inculpatul S.I. a consumat băuturi alcoolice, la domiciliul său, cu martorul L.N.V. Cu această ocazie inculpatul şi-a exprimat, în prezenţa martorului nemulţumirea faţă de absenţa de acasă a soţiei sale în seara precedentă.
După plecarea martorului, soţii S. s-au certat iar inculpatul a aplicat soţiei sale, S.M., lovituri repetate şi de mare intensitate, cu pumnii şi cu obiecte contondente până când aceasta şi-a pierdut cunoştinţa.
Victima a rămas pe podeaua bucătăriei până a doua zi dimineaţa când inculpatul, văzând în ce stare se află soţia sa, a solicitat, prin intermediul martorului L.N.V., intervenţia ambulanţei.
Victima a fost transportată la Spitalul Codlea unde s-a constatat că se află în comă profundă astfel încât a fost transferată la Spitalul Judeţean Braşov, unde a decedat în noaptea de 17 ianuarie 2004.
Având în vedere leziunile pe care victima le-a prezentat şi concluziile raportului medico-legal de autopsie cu privire la zonele în care acestea sunt dispuse pe corpul victimei, întinderea suprafeţelor afectate de echimoze şi excoriaţii, prezenţa fracturilor de la baza piramidei nazale şi de la nivelul coastelor, lipsa unei porţiuni de ţesut la nivelul urechii stângi şi cu privire la modul în care acestea au fost produse, instanţa a înlăturat ca nesinceră susţinerea inculpatului că şi-a lovit soţia doar o dată sau de două ori şi că aceasta ar fi căzut şi s-a lovit la cap.
Instanţa a reţinut, de asemenea, că este neîntemeiată susţinerea inculpatului că fapta ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., sau ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) şi nu pe cele ale infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. a) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 86/ Ap din 23 martie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Braşov a fost admis apelul inculpatului, s-a desfiinţat în parte sentinţa şi în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, 175 lit. c) şi art. 176 lit. a) C. pen., în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen.
S-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., la 18 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus în continuare arestarea preventivă şi s-a menţinut arestarea.
Instanţa de apel a reţinut că din probele administrate rezultă indubitabil că moartea victimei este urmarea agresiunii inculpatului fiind nereală susţinerea acestuia că a dat soţiei sale o singură lovitură, cu palma şi aceasta a căzut lovindu-se cu capul de un scaun.
S-a reţinut, de asemenea, că cercetarea la faţa locului a fost efectuată înainte de reţinerea inculpatului cu respectarea dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
În schimb, în lipsa oricăror date cu privire la durata aplicării loviturilor de către inculpat şi la succesiunea acestora, instanţa de apel a apreciat că nu se poate reţine că suferinţele victimei au fost prelungite, cu atât mai mult cu cât, decesul s-a datorat compresiei cerebrale, urmare unui hematom subdural provocat prin traumatismul cranio-cerebral. S-a dedus că, după primirea loviturii aplicate în zona capului, cu fierul de călcat, pe care s-au constatat urme de sânge uman, victima şi-a pierdut cunoştinţa, în această stare fiind găsită şi a doua zi dimineaţa.
În aceste împrejurări, ţinând seama şi de declaraţiile martorei S.E.C., fiica victimei şi a inculpatului, care nu a auzit-o pe mama sa ţipând, aşa cum se întâmpla de obicei, este verosimilă presupunerea că victima a fost lovită iniţial în cap şi şi-a pierdut cunoştinţa, astfel încât loviturile ulterioare nu au mai fost simţite de aceasta.
În consecinţă s-a concluzionat că nu se poate reţine în sarcina inculpatului infracţiunea de omor deosebit de grav, săvârşit prin cruzimi, ci infracţiunea de omor calificat.
S-a reţinut că nu poate fi primită cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., din materialitatea faptei rezultând că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă şi nicidecum cu intenţie depăşită.
Decizia a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpat.
Recursul procurorului a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., susţinându-se că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav fiind săvârşită prin cruzimi şi că pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată fiind prea blândă în raport cu gravitatea deosebită a faptei.
Recursul declarat de inculpat îşi găseşte temeiul în aceleaşi dispoziţii legale, susţinându-se că fapta constituie infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., şi că pedeapsa a fost greşit individualizată.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate, dar şi din oficiu, în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Se reţine astfel că în mod corect instanţa de apel a reţinut că nu există date cu privire la durata în timp a violenţelor la care a fost supusă victima şi nici cu privire la faptul că suferinţele acesteia au fost prelungite.
Simplul fapt că inculpatul a aplicat soţiei sale lovituri repetate, provocându-i multiple leziuni, nu este suficient pentru a se reţine că omorul a fost comis prin cruzimi.
Pe de altă parte ansamblul probelor administrate şi în special concluziile raportului medico-legal de autopsie, contrazice susţinerea inculpatului că a lovit victima o singură dată şi aceasta a căzut lovindu-se cu capul de un scaun. În consecinţă, corect s-a reţinut că moartea victimei nu este rezultatul culpei inculpatului, acesta acţionând cel puţin cu intenţie indirectă, de a ucide victima.
Aşa fiind, se constată că sunt nefondate criticile vizând greşita încadrare juridică a faptei.
Se apreciază, de asemenea, că pedeapsa aplicată a fost just individualizată în raport cu pericolul social concret al faptei şi cu elementele de circumstanţiere personală a inculpatului astfel încât nu se impune nici majorarea şi nici reducerea pedepsei.
Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi durata arestării preventive.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 86 din 23 martie 2005 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 17 ianuarie 2004 la 29 iunie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3727/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3994/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
