ICCJ. Decizia nr. 4407/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 419 din 22 martie 2005 a Tribunalului București, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 394 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul V.G., cu privire la sentința penală nr. 49 din 29 ianuarie 2002 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4397 din 17 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție.
A fost obligat petentul la 400.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200.000lei onorariu avocat oficiu, s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. 316/2005, petentul V.G. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 49 din 29 ianuarie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, prin care a fost condamnat, la 8 ani închisoare iar ulterior, în apel, prin decizia penală nr. 151 din 28 martie 2002 a Curții de Apel București i-a fost, majorată pedeapsa la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 4397 din 17 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție.
în motivarea cererii petentul a arătat că dorește să demonstreze că nu a adus droguri din afara țării, ci le-a cumpărat din fața restaurantului C.R., aflat în apropierea Aeroportului Otopeni, în timp ce aștepta avionul spre Cluj.
în drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 394 și urm. C. proc. pen.
Analizând cererea revizuientului prin prisma motivelor de revizuire expres și limitativ prevăzute de lege în dispozițiile art. 394 C. proc. pen., instanța a constatat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului, instanța a constatat că la judecarea cauzei în fond s-a făcut o corectă analiză a situației de fapt, administrându-se toate probele pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
De altfel, drogul adus în țară de revizuient a fost ascuns în lenjerie, fiind găsit de organele de poliție cu ocazia controlului efectuat la trecerea frontierei. Petentul V.G. în declarația sa dată în fața instanței de fond, în dosarul nr. 5273/2001 al Tribunalului București, secția a II-a penală, arată următoarele: "Știu pentru ce am fost trimis în judecată. Recunosc săvârșirea faptei, mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale și nu am nimic de adăugat la acestea. Sunt consumator de droguri de 6 ani de zile, iar cantitatea găsită asupra mea o adusesem pentru mine personal. Am adus din Spania hașiș. Trecusem vama în Aeroportul Otopeni, iar când am vrut să mă duc la zborul intern atunci am fost depistat.
Prin urmare, petentul V.G. fără a releva "fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei", cum s-a arătat în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu poate cere revizuirea hotărârii de condamnare.
Mai mult decât atât, dispozițiile art. 394 alin. (2) C. proc. pen., prevăd în plus următoarele: "Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare".
Cum în speță nu au fost întrunite condițiile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) și art. 394 alin. (2) C. proc. pen. și nici celelalte cazuri de revizuire, prevăzute de art. 394 lit. b), c), d) și e) C. proc. pen., rezultă că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă.
împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel condamnatul V.G., solicitând admiterea cererii sale de revizuire întrucât nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, drogurile nu au fost aduse din Madrid, ci le-a cumpărat din București.
Prin decizia penală nr. 364 din 4 mai 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul V.G., solicitând, prin memoriul depus la dosar, admiterea acestuia, casarea hotărârilor și, pe fond, admiterea cererii de revizuire și să se dispună rejudecarea cauzei în scopul unei noi analize a probelor administrate.
Verificând actele dosarului cauzei, înalta Curte constată următoarele:
Dispozițiile art. 394 C. proc. pen., prevăd limitativ și expres cazurile de revizuire.
Raportând aceste dispoziții (art. 394 C. proc. pen.) la prezenta cauză se constată că motivele invocate de condamnat nu se regăsesc între cazurile de revizuire.
Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat.
în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4395/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4397/2005. Penal → |
|---|
