ICCJ. Decizia nr. 4395/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 68 din 24 martie 2005, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpatul R.M., la 12 ani și 6 luni închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. c) și art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 612C. pen., s-a revocat liberarea condiționată a arestului de 1385 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 16 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de omor prin sentința penală nr. 22 din 17 martie 1992 a Tribunalului Buzău, urmând, ca, prin contopirea cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 3 ani și 6 luni închisoare, în final 16 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a menținut starea de arest și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive, de la 29 iunie 2004, la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească C.SP.B., suma de 13.159.428 lei, plus dobânda legală până la achitarea integrală a debitului, cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a luat act că partea vătămată R.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, că la data de 12 iunie 2004, pe fondul unor relații tensionate dintre părți și a consumului de băuturi alcoolice, inculpatul fire violentă, având un conflict minor cu tatăl său R.G., i-a aplicat acestuia mai multe lovituri, cu muchia unui topor, în cap și în alte regiuni ale corpului, provocându-i leziuni care au necesitat circa 55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, punând în pericol viața victimei.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 198 din 11 mai 2005, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul solicită aplicarea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei, pretinzând că a comis fapta sub stăpânirea unei tulburări provocată de comportarea violentă a victimei.
împotriva menționatelor hotărâri, inculpatul R.M. a declarat recurs, reiterând motivele de casare invocate în apel, prevăzute de art. 3859pct. 17 și 14 C. proc. pen., referitoare la greșita încadrare juridică a faptelor, prin omisiunea aplicării art. 73 lit. b) C. pen., respectiv greșita individualizare a pedepsei.
Examinând hotărârile atacate în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. c) și art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesul verbal și planșele foto întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, rapoartele de expertiză medico-legală și biocriminalistică, declarațiile părții vătămate și declarațiile martorilor oculari R.M., R.C. și S.M., coroborate cu recunoașterile parțiale ale inculpatului) care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă, în adevăr, că la data de 12 iunie 2004, pe fondul unor relații tensionate dintre părți, generate de comportamentul violent al inculpatului care refuza să lucreze după executarea unei pedepse privative de libertate, și a consumului de băuturi alcoolice, inculpatul având un conflict minor cu tatăl său R.G., în domiciliul căruia locuia împreună cu concubina sa, i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu muchia unui topor în cap și în alte regiuni ale corpului, în prezența mai multor persoane, provocându-i vătămări corporale care au necesitat circa 55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și au pus în pericol viața victimei.
Mai rezultă că anterior inculpatul a mai comis o infracțiune de omor pentru care a fost condamnat la 16 ani închisoare, fiind liberat condiționat.
Susținerile inculpatului, în sensul că în cadrul conflictului verbal avut cu victima aceasta l-ar fi lovit cu un topor, nu sunt dovedite, din probele administrate, inclusiv declarațiile martorilor oculari și raportul de constatare medico-legală, rezultând, dimpotrivă că inculpatul a fost inițiatorul conflictului în cadrul căruia i-a aplicat tatălui său mai multe lovituri cu muchia unui topor în cap și în celelalte regiuni ale corpului, situație în care, în mod just, cele două instanțe nu au reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Referitor la pedeapsa aplicată, se constată că aceasta este corect individualizată, la stabilirea ei, instanța de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol deosebit de grav al infracțiunii comise, în mod nejustificat asupra tatălui său, cât și persoana inculpatului care anterior a mai fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor, aflându-se în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
întrucât din actele dosarului nu rezultă nici existența unor motive de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 28 iunie 2004, la zi.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4398/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4407/2005. Penal → |
|---|
