ICCJ. Decizia nr. 4428/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 171 din 12 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 2465/2004, în baza art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul:
- H.D.B., la pedeapsa de 7 ani închisoare.
în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul.
- P.G.C., la pedeapsa de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, în referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie pentru ambii inculpați.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus arestul preventiv la zi, de la data de 16 noiembrie 2004, pentru ambii inculpați, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a celor doi inculpați.
A fost obligat inculpatul H.D.B. la plata despăgubirilor către partea civilă M.A. în sumă de 2.300.000 lei și către partea civilă S.E. în sumă de 2 milioane lei, în solidar cu inculpatul P.G.C. pentru această din urmă parte civilă în cauză.
în baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 2 milioane lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
în seara de 13 noiembrie 2004, inculpatul H.D.B. și făptuitorul B.G., s-au deplasat la discoteca din com. Corbu, unde au consumat băuturi alcoolice până, în jurul orei 2,30, când au părăsit localul.
în timp ce se deplasau către domiciliile lor, s-au întâlnit pe stradă cu partea vătămată M.A., care le-a cerut un foc pentru a-și aprinde țigara, după care cei trei și-au continuat drumul, făptuitorii mergând în spatele părții vătămate.
Potrivit declarației inculpatului H.D.B., la un moment dat, făptuitorul B.G. i-a sugerat prin semne să-l atace pe M.A. și să-l deposedeze de bani, lucru pe care inculpatul l-a acceptat. în realizarea rezoluției infracționale, inculpatul H.D.B. l-a prins cu mâna de geacă pe M.A. și, în timp ce îl ținea, făptuitorul B.G. l-a lovit cu pumnul în zona feței.
Cei doi i-au solicitat părții vătămate să le remită portofelul, pentru a nu fi lovită mai rău, aceasta conformându-se și dându-le agresorilor suma de 400.000 lei, o bancnotă de 50 Euro, telefonul mobil, pe care îl avea asupra sa, 2 inele bărbătești pe care le purta pe deget și 7 cercei din argint, bunuri în valoare totală de 5 milioane lei.
După deposedarea părții vătămate agresorii i-au permis acesteia să plece și, ulterior, au împărțit banii și bunurile obținute prin săvârșirea infracțiunii.
în urma loviturilor primite, partea vătămată M.A. a suferit leziuni traumatice vindecabile în 2-3 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 2032/T/15 noiembrie 2004 al S.M.L. Constanța.
Pe parcursul urmăririi penale, de la inculpatul H.D.B. au fost recuperate și restituite părții vătămate telefonul mobil, cele două inele și un număr de 3 cercei.
în seara de 15 noiembrie 2004, inculpatul H.D.B. s-a deplasat în orașul Năvodari, pentru a ridica de la un bancomat o sumă de bani de pe cardul de salarii, ocazie cu care s-a întâlnit cu partea vătămată S.E., aflată în locul respectiv în același scop, persoană pe care inculpatul o cunoștea, întrucât lucra cu tatăl său.
Văzând că partea vătămată a ridicat bani de la bancomat și, constatând că în contul său nu fusese, încă, virat salariul, inculpatul a decis să-l deposedeze de bani pe S.E.
în acest scop, inculpatul H.D.B. i-a propus părții vătămate să-l însoțească la locuința unui prieten, respectiv a inculpatului P.G.V., lucru pe care aceasta l-a acceptat.
Ajungând în dreptul imobilului unde locuiește inculpatul P.G.C., partea vătămată S.E. a rămas în fața blocului.
Inculpatul H.D.B. a urcat la apartamentul prietenului său, căruia i-a făcut cunoscut planul de a o deposeda pe partea vătămată, plan cu care coinculpatul a fost de acord. Ulterior cei doi au coborât și, sub pretextul unei vizite la sora primului inculpat, s-au deplasat împreună cu partea vătămată S.E. la marginea orașului Năvodari, loc unde inculpatul P.G.C. are amenajată o grădină.
Profitând de întuneric și de caracterul izolat al zonei, inculpații au atacat-o pe partea vătămată, aplicându-i mai multe lovituri în zona capului și a toracelui, cu pumnii, cu picioarele și cu o piatră, după care inculpatul H.D.B. i-a sustras din buzunarul stâng al pantalonilor suma de 2.000.000 lei, pe care ulterior a împărțit-o cu inculpatul P.G.C.
în urma loviturilor primite, partea vătămată S.E. a suferit leziuni traumatice vindecabile în 16-18 zile de îngrijiri medicale și a fost internată în cadrul secției chirurgie I a Spitalului Clinic Județean Constanța.
Situația de fapt descrisă mai sus și reținută de instanță a fost probată cu plângerile și declarațiile părților vătămate, certificatul medico-legal nr. 2032/ T din 15 noiembrie 2004 și raportul de constatare medico-legală nr. 444/ LR din 17 noiembrie 2004 ale S.M.L. Constanța, procesul - verbal de depistare a inculpatului H.D.B. și de consemnare a percheziției corporale, dovada de restituire a bunurilor către partea vătămată M.A., declarațiile martorilor M.E. și A.I., procesele-verbale de căutare a făptuitorului B.G., toate acestea coroborate cu declarațiile inculpaților.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații H.D.B. și P.G.C.
Inculpatul, apelant P.G.C. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.
Ambii apelanți inculpați au solicitat redozarea sancțiunilor apreciind că pedepsele aplicate sunt exagerate și nu reflectă criteriile generale de individualizare stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Prin decizia penală nr. 138/ P din 24 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. 48/P/2005, au fost admise apelurile declarate de inculpații H.D.B. și P.G.C.
A fost desființată în parte sentința penală nr. 171 din 12 aprilie 2005 a Tribunalului Constanța și în rejudecare:
Au fost reduse pedepsele de câte 7 ani și respectiv 8 ani închisoare, aplicate inculpatului H.D.B., la două pedepse de câte 5 ani închisoare.
în baza art. 33 și art. 34 lit. a) C. pen., s-a dispus ca apelantul inculpat H.D.B. să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
A fost redusă pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului P.G.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A fost dedusă la zi perioada executată de ambii inculpați cu începere de la 12 aprilie 2005.
A fost menținută starea de arest a inculpaților.
Onorariile avocaților din oficiu în cuantum de cate 400.000 lei s-a dispus a fi suportate din fondul Ministerului Justiției către Baroul Constanța.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Constanța a reținut că motivul de apel invocat de inculpatul P.G.C. privind schimbarea încadrării juridice a faptei este neîntemeiat, probele administrate în cauză dovedind cu prisosință că cei doi inculpați, după ce au lovit-o pe partea vătămată S.E., au deposedat-o de banii pe care aceasta îi avea asupra sa.
Curtea a apreciat însă că, în raport de datele personale ale celor doi apelanți inculpați, cat și de consecințele faptelor comise, reducerea acestora se poate realiza și prin aplicarea unor pedepse spre minimul special al textului incriminator, astfel că, a realizat o reindividualizare a pedepselor prin reducerea acestora la câte 5 ani închisoare.
împotriva deciziei penale nr. 138/ P din 24 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul P.G.C.
Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 teza II C. proc. pen., susținând că instanța de apel, procedând la reindividualizarea sancțiunilor, a aplicat inculpaților pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Inculpatul recurent P.G.C. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 17 și pct. 14 teza I C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice, a faptei din infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că solicitarea recurentului inculpat P.G.C. vizând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., contrazice nesusținut probatoriile administrate în cauză.
Simpla afirmației a unei stări de fapt (inculpatul P.G.C. a susținut că doar a lovit-o pe partea vătămată S.E. și că deposedarea acesteia de bani s-a realizat doar de inculpatul H.D.B., nu poate conduce la ___ existenței a două fapte penale distincte, respectiv lovire sau alte violențe și furt.
Câtă vreme rezoluția infracțională a fost unică și s-a demonstrat că ambii inculpați au avut reprezentarea finalității demersului lor penal, este lipsit de relevanță faptul că, pe parcursul executării actelor infracționale, cei doi și-au distribuit rolurile și, implicit contribuția, atâta vreme cât activitățile lor au fost conexe și au urmărit același scop, deposedarea părții vătămate S.E. de bani.
în raport de această stare de fapt, înalta Curte constată că, actele de violență executate asupra părții vătămate de către ambii inculpați realizează acțiunea adiacentă din conținutul elementului material al laturii obiective a infracțiunii complexe de tâlhărie acesteia fiind săvârșite pentru comiterea furtului.
în ce privește recursul declarat de parchet, înalta Curte constată că este fondat, instanța de apel aplicând inculpaților pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Astfel, limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) C. pen., reținută în sarcina inculpaților sunt cuprinse între 7 ani și 20 ani închisoare.
Instanța de apel reducând pedepsele aplicate inculpaților la cate 5 ani închisoare, a stabilit pedepse nelegale, sub limita minimă de 7 ani prevăzută de textul sancționator.
în ce privește motivul de recurs invocat în subsidiar de inculpatul recurent P.G.C. vizând reindividualizarea sancțiunii, înalta Curte constată că nu este fondat, pedeapsa aplicată acestuia de către instanța de fond fiind judicios stabilită.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave ce vizează simultan atât integritatea fizică și viața persoanei, cât și bunurile acesteia.
Folosirea violenței în scopul însușirii unor bunuri conferă faptelor un grad deosebit de ridicat de periculozitate socială, atât prin urmările directe, păgubitoare și traumatizante asupra victimei, cât și prin sentimentul de insecuritate difuzat în masa cetățenilor.
Infracțiunea de tâlhărie prezintă un grad ridicat de pericol social reflectat chiar și prin limitele pedepsei stabilite de legiuitor.
în atari condiții, a reduce pedeapsa pentru autorul unei asemenea infracțiuni, cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui și a altora la săvârșirea unor fapte similare și la scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 138/ P din 24 mai 2005 a Curții de Apel Constanța, privind pe inculpații P.G.C. și H.D.B.
Va casa decizia penală mai sus-menționată și va menține ca legală și temeinică sentința penală nr. 171 din 12 aprilie 2005 a Tribunalului Constanța.
Potrivit art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b1) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G.C. împotriva aceleiași decizii penale.
în baza art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, perioada arestării preventive de la 16 noiembrie 2004 la 18 iulie 2005.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat P.G.C. la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Suma de 40 lei (400.000 lei) a reprezentat onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu intimatului inculpat H.D.B., a fost plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4430/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4424/2005. Penal → |
|---|
