ICCJ. Decizia nr. 4424/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 4 din 18 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Pentru Minori și Familie Brașov, se rețin următoarele:
La data de 18 august 2004, în jurul orelor 10,30, inculpații G.A.G. și L.A.L. s-au întâlnit în zona Gării Brașov, după care s-au deplasat spre centrul vechi al orașului, unde pe strada Republicii, au observat-o pe partea vătămată C.V., în vârstă de 74 ani, care plătea un produs și ținea la vedere mai multe bancnote de 100.000 lei și 500.000 lei. Partea vătămată C.V., avea o poșetă mai mare, cu barete, iar inculpații au luat hotărârea de a o sustrage, pentru a beneficia de bani.
între orele 11-11,30, partea vătămată s-a plimbat prin centrul orașului, pe strada Republicii, după care s-a deplasat în zona Schei, cu autobuzul nr. 4, fiind urmărită de cei doi inculpați. Aceștia au observat că partea vătămată purta bareta genții înfășurată de mai multe ori în jurul încheieturii mâinii. în autobuz, inculpatul L.A.L. a încercat să sustragă bunuri din geanta părții vătămate, dar nu a reușit și, folosindu-se de o lamă, a tăiat o baretă de la geanta acesteia.
După ce a coborât din autobuz, în momentul când partea vătămată a ajuns pe strada Pietrosul, o stradă necirculată, inculpatul minor G.A.G., venind în viteză din spate, a tras puternic de geantă, ale cărei barete au cedat, după ce a fugit înapoi spre centrul orașului. Inculpatul L.A.L. nu s-a apropiat de partea vătămată în momentul însușirii genții, astfel că atunci când partea vătămată V.V. a început să strige după ajutor, nu și-a dat seama că autorul faptei mai era însoțit de o persoană. Inculpatul L.A.L. a reușit să se îndepărteze în fugă de locul săvârșirii faptei, fără a fi observat de alte persoanei.
La strigătele părții vătămate, martorul P.M.I. a observat persoana care fugea cu un obiect în mană și a pornit cu autoturismul în urmărirea acesteia, reușind să-l blocheze pe inculpatul G.A.G. în zona Colegiului Andrei Șaguna. Au fost anunțate organele de poliție de la secția 1 Brașov, care l-au identificat pe inculpatul minor și au restituit geanta părții vătămate.
în geantă s-a constatat că se găseau suma de 70 de Euro, 50 dolari S.U.A., 1.350.000 lei și buletinul de identitate al părții vătămate. Cu ocazia cercetărilor efectuate la fața locului s-a constatat că bareta genții părții vătămate prezenta urme de tăiere.
Starea de fapt reținută mai sus, precum și vinovăția inculpaților au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate C.V. date în cursul urmăririi penale, declarațiile martorilor Z.A. și P.M.I., procesul-verbal de depistare a inculpatului G.A.G., procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, procesul-verbal privind restituirea către partea vătămată a bunului sustras, coroborate cu declarațiile inculpaților date în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești prin care au recunoscut fapta săvârșită.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., a fost condamnat inculpatul minor G.A.G., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
în baza art. 1191alin. (2) C. pen., raportat la art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului G.A.G., prin sentința penală nr. 513 din 2 martie 2004 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă la data de 6 iulie 2004, prin decizia penală nr. 498 din 22 iunie 2004 a Tribunalului Brașov, și, în consecință s-a disjuns executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa de 3 ani și 6 luni, inculpatul G.A.G. urmând să execute în final pedeapsa de 4 ani închisoare.
în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului G.A.G. drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), după împlinirea vârstei de 18 ani.
în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului G.A.G., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 121 din 19 august 2004 emis de Tribunalul Brașov.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din durata pedepsei închisorii pronunțate, timpul reținerii din data de 18 august 2004 și al arestării preventive a inculpatului G.A.G. începând cu data de 19 august 2004 la zi.
în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.A.L., la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de tâlhărie.
în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului L.A.L. drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului L.A.L., deținut în baza mandatului de aresta preventivă nr. 122 din 20 august 2004 emis de Tribunalul Brașov.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din durata pedepsei închisorii pronunțate, timpul reținerii și al arestării preventive a inculpatului L.A.L., începând cu data de 20 august 2004 la zi.
S-a constatat că partea vătămată C.V. nu s-a constituit parte civilă prejudiciul fiind recuperat integral, prin restituire.
în baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpatul G.A.G. la plata sumei de 3.400.00 lei și inculpatul L.A.L. la plata sumei de 3.600.000 lei, către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare.
împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel inculpații G.A.G. și L.A.L. a solicitat, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de furt, precum și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de textul sancționator.
în dezvoltarea motivelor de apel inculpatul a susținut că, smulgerea poșetei părții vătămate nu poate realiza acțiunea adiacentă din conținutul constitutiva al infracțiunii de tâlhărie, ci reprezintă doar o faptă de furt, el neexercitând nici un fel de violență asupra părții vătămate.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului minor G.A.G. s-a arătat că, în raport de persoana și conduita acestuia, de mediul familial din care provine, de gradul de dezvoltare psihică (minorul a prezentat probleme de sănătate mintală de la o vârstă timpurie), precum și de atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, îi pot fi recunoscute circumstanțe atenuante, astfel că pedeapsa poate fi redusă sub minimul special prevăzut de textul sancționator.
Inculpatul L.A.L. a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, motivând că pedeapsa de 8 ani închisoare este prea mare, în raport de vârsta sa.
Prin decizia penală nr. 9/ AP/MF din 13 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, în dosarul nr. 110/P/MF/AP/2005 au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații G.A.G. și L.A.L.
A fost dedusă arestarea preventivă a inculpatului G.A.G. de la 18 august 2004 la 13 mai 2005 și a inculpatului L.A.L. de la 20 august 2004 la 13 mai 2005 și a fost menținută starea de arest a acestora.
A fost obligat apelantul inculpat L.A.L. la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
A fost obligat apelantul-inculpat G.A.G. la plata sumei de 800.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Brașov a reținut că acțiunea de violență săvârșită asupra părții vătămate și asupra bunului sustras, a constatat în tăierea unei bretele a genții și smulgerea acesteia din urmă din mana părții vătămate, astfel că, în mod întemeiat, prima instanță a calificat fapta inculpatului ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., în forma participației penale autoratului pentru inculpatul G.A.G., respectiv complicității, pentru inculpatul L.A.L.
De asemenea, s-a constatat că pedepsele aplicate celor doi inculpați au fost în mod just individualizate, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul minor G.A.G. nu se află la prima confruntare cu legea penală, săvârșind fapta în termenul de încercare stabilit ca urmare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 513 din 2 martie 2004 a Judecătoriei Brașov, are șanse reduse de reintegrare în societate și nu necesită tratament psihiatric, în raport de tulburarea de conduită, personalitate în curs de structurare sociopată, evidențiată în raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 3975 din 25 noiembrie 2004, întocmit în cursul procesului.
împotriva deciziei penale nr. 9/ AP/MF din 13 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul L.A.L. care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., respectiv a solicitat reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată, apreciind că individualizarea făcută de instanțele anterioare este greșită.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către aceștia încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizată a pedepselor aplicate inculpaților, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, instanța de fond s-a orientat la un cuantum al pedepselor care să aibă drept consecință recuperarea inculpaților.
Ceea ce contează, în esență, este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forță care să-i arate inculpatului că a greșit, să-l determine la reflecție și să stimuleze la el dorința ca pe viitor să aibă o conduită corectă.
Pedeapsa nu trebuie să fie percepută de inculpat ca o răzbunare din partea societății pentru că a greșit, ci ea trebuie să trezească rezonanțe pe plan psihologic și să conducă în final la redarea lui societății.
Pentru ca pedeapsa să contribuie la îndreptarea inculpatului, ea trebuie să fie gândită, ceea ce presupune aplicarea unei pedepse juste, singura susceptibilă să-l determine să regrete fapta și să-și propună să nu mai repete infracțiunea.
Pedeapsa poate fi corectivă numai dacă este retributivă, dacă ține seama de latura morală a omului, de libertatea morală a acestuia, de capacitatea sa de a-și analiza faptele și de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societății.
Revenind la speță, a proceda în sensul reducerii pedepselor așa cum a solicitat inculpatul ar însemna ca pedeapsa să nu-și mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen., anume ceea ce prevenției generale și speciale, ceea ce evident nu este în spiritul legii.
Ambii inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave ce vizează simultan atât integritate fizică și viața persoanei, cât și bunurile acesteia.
Folosirea violenței în scopul însușirii unor bunuri, conferă faptelor un grad deosebit de ridicat de periculozitate socială, atât prin urmările directe păgubitoare și traumatizante asupra victimei, cât și prin sentimentul de insecuritate difuzat în masa cetățenilor.
Infracțiunea de tâlhărie prezintă un grad ridicat de pericol social reflectat și prin limitele pedepsei stabilite de legiuitor.
în atari condiții, a reduce pedeapsa pentru autorii unei asemenea infracțiuni, cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lor și a altora la săvârșirea unor fapte similare și la scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției.
Pe de altă parte, modul cum au acționat inculpații (într-un loc public, pe stradă, pe timp de zi, asupra unei persoane vârstnice, cu posibilități reduse de apărare după o prealabilă urmărire) demonstrează că sunt persoane ce prezintă un pericol social sporit.
Inculpatul L.A.L. a întreținut și consolidat hotărârea coinculpatului minor G.A.G. de a săvârși fapta, l-a însoțit pe acesta în urmărirea părții vătămate, ajutându-l în sustragerea genții, prin tăierea cu o lamă a unei barete, toate acestea constând în acte ce complicitate materială și morală, ce și-au găsit concretizarea în cuantumul sancțiunii aplicate de prima instanță, pedeapsa de numai 8 ani închisoare, situată spre limita minimă prevăzută de textul sancționat, fiind corect individualizată.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.A.L. împotriva deciziei penale nr. 9/ Ap/MF din 13 mai 2005 a Curții de Apel Brașov, secția pentru cauze cu minori și familie.
Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive a inculpatului de la 20 august 2004 la 18 iulie 2005.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei (400.000 lei) a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4428/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4404/2005. Penal → |
|---|
