ICCJ. Decizia nr. 4397/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 929/ PI din 22 noiembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 4192/P/2004, Tribunalul Timiș, în temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (21) lit. b) și c) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.D., la:
- 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
I-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv începând cu 28 aprilie 2004 la zi.
în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 989,art. 999 C. civ., a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă P.M.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 287/P/2004 înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr. 4192/ P din 24 mai 2004, a fost trimis în judecată inculpatul V.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) și alin. (21) lit. b) și c) C. pen., reținându-se următoarea stare de fapt:
La data de 27 aprilie 2004, reclamanta P.M. în vârstă de 87 de ani a sesizat oral organele de poliție despre faptul că, în noaptea de 26 aprilie 2004, un individ mascat cu cagulă pe față și o rangă din fier în mână, a forțat ușa de acces în locuința sa situată în comuna Periam și prin acte de violență cu pumnii și picioarele a deposedat-o de suma de 800.000 lei reprezentând pensia lunară și bijuterii din aur (trei inele și o pereche de cercei din ureche).
Luând act de sesizarea cu care au fost investite, organele de poliție s-au deplasat la fața locului constatând urme de deranj și răscolire prin camere, astfel că au prelevat diverse urme papilare recoltate de pe suprafețele obiectelor de mobilier din camere.
în urma constatării tehnico-științifice a impreiunilor digitale ridicate de pe suprafața sertarului aparținând dulapului aflat în bucătăria părții vătămate, s-a concluzionat că acestea aparțin și au fost create de degetul mare de la mâna stângă a numitului V.D., consătean și vecin cu partea vătămată.
în baza acestei dovezi de necontestat, precum și a altor probe administrate ulterior, organele de poliție au procedat la reținerea autorului și prezentarea lui la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș în vederea cercetării sub aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie, iar în urma analizării materialului probator s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul V.D.
La data de 29 aprilie 2004, Tribunalul Timiș a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș de arestare preventivă a inculpatului, emițând un mandat de arestare față de acesta pe timp de 29 de zile.
Din cuprinsul materialului probator de urmărire penală s-a reținut că, în noaptea de 26 aprilie 2004, în jurul orelor 2,30, partea vătămată P.M. se afla în locuința sa situată în comuna Periam, fiind trezită din somn de un zgomot puternic ce venea din dreptul ușii de la intrare în cameră. în clipa imediat următoare ușa a fost trântită de perete, iar în interior a pătruns inculpatul V.D. cu o cagulă pe față și având în mână un levier din fier pe care l-a folosit la forțarea ușii. Văzând că partea vătămată s-a ridicat din pat, inculpatul s-a năpustit asupra sa și prin acte de violență aplicate cu pumnii în zona feței și a capului i-a cerut să indice locul de deținere a valutei și a bijuteriilor din aur.
Cu toate acestea, partea vătămată nu i-a "îndeplinit" cererea încercând să-l lămurească pe atacator că nu dispune de nici o sumă de bani în valută și nici de bijuterii din aur. Acest lucru nu l-a mulțumit pe inculpat astfel că, a început să târâie victima prin camerele locuinței sperând că în acest mod o va face să cedeze însă nici de această dată victima nu s-a conformat pentru simplul motiv că nu deținea nici o sumă de bani în valută așa cum spera inculpatul, ci doar pensia lunară pe care a primit-o recent, în valoare de 800.000 lei.
Văzând acest lucru, inculpatul V.D. și-a însușit suma de 800.000 lei și fără a se mulțumi cu atât, a continuat să caute prin sertarele dulapurilor în speranța unei capturi pe măsură.
Iritat de rezultatul negativ al căutărilor, inculpatul a început să o lovească pe partea vătămată cu pumnii și picioarele, strângând-o de gât, iar apoi, văzându-i cerceii de aur în ureche i-a sustras prin smulgere introducându-i în buzunarul hainei. Obosit de activitatea infracțională pe care a desfășurat-o și făcându-i-se foame, inculpatul s-a pus la masă servind mâncarea preparată de partea vătămată.
"Sătul și bine dispus" inculpatul a început din nou să caute prin sertare găsind de această dată și cele trei inele din aur păstrate într-unul din sertarele dulapului.
După comiterea faptei, inculpatul a părăsit locuința iar victima plină de sânge s-a târât în stradă și de aici la geamul locuinței vecinei sale A.D., căreia i-a solicitat ajutorul în anunțarea organelor de poliție.
Cu toate că s-a emis autorizație de percheziție domiciliară la locuința inculpatului, această procedură nu a putut fi îndeplinită întrucât la data când aceasta a fost valabilă, nici un membru al familiei inculpatului nu se afla la domiciliu.
Partea vătămată a suferit leziuni care au fost produse prin heteroagresiune cu un corp dur sub forma traumatismului cranio cerebral acut însoțit de contuzie cerebrală, pentru vindecare fiindu-i necesare un număr de 7-9 zile de îngrijiri medicale.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta nu are antecedente penale.
Din probele administrate în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în cea a cercetării judecătorești și anume: declarațiile martorilor Z.M., B.P.S., J.P., B.D., declarațiile părții civile P.M. și ale inculpatului, procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat la 27 aprilie 2004, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, tribunalul a reținut aceeași stare de fapt și încadrare juridică.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei invocând împrejurarea că, în seara zilei de 26 aprilie 2004, a fost la un local din comuna Periam cu denumirea S., până în jurul orei 24,00, după care a plecat spre casă fără să se abată din drum și odată ajuns la domiciliul său a rămas aici pentru a se odihni până dimineață.
Apărarea inculpatului nu se confirmă însă. Astfel, cu prilejul efectuării cercetării la fața locului organele de cercetare penală au prelevat mai multe urme papilare de pe mobilierul situat în încăperea în care s-a săvârșit fapta și astfel, de pe sertarul dulapului din bucătărie, prin metode specifice, au fost constatate urme papilare care supuse examinării, s-a constatat că aparțin inculpatului.
Această probă a fost reținută de către instanță cu titlul de dovadă a prezenței inculpatului în locuința părții vătămate, cu atât mai mult cu cât, inculpatul a arătat că deși o cunoștea pe partea vătămată nu a pătruns niciodată în locuința acesteia. Pe de altă parte, martorii Z.M. și Z.L. nu au putut arăta în fața instanței date relevante care să confirme alibiul invocat de către inculpat. Mai mult, Z.M. susține declarația că, în dimineața zilei de 27 aprilie 2004, a avut o discuție cu inculpatul cu privire la fapta săvârșită de acesta, inculpatul declarând că "fiind băut a pătruns în locuința părții vătămate, a împins-o și a deposedat-o de inele, cercei și bani".
Drept urmare, în sensul reținerii vinovăției inculpatului, tribunalul a constatat că se coroborează următoarele probe: raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, declarațiile martorei Z.M., precum și o parte din declarațiile inculpatului în care acesta a arătat că în seara săvârșirii faptei a fost prezent în barul cu denumirea S., situat la o distanță de aproximativ 150 m de casa părții vătămate, ceea ce îl situează pe inculpat în împrejurimile locului săvârșirii faptei și mai apoi, în chiar încăperea locuinței părții vătămate.
Astfel fiind, fapta inculpatului de a o deposeda pe partea vătămată P.M. de mai multe bijuterii și de o sumă de bani, pe timp de noapte, mascat și prin pătrunderea în locuința acesteia înarmat cu o rangă din fier, prin întrebuințarea unor acte de violență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, în încadrarea juridică prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) și alin. (21) lit. b) și c) C. pen., pentru care tribunalul ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în special de cele privind vârsta inculpatului, împrejurarea că nu are antecedente penale, pericolul social concret al faptei săvârșite ce rezultă din modul de săvârșire a acesteia, valoarea prejudiciului cauzat prin faptă, l-a condamnat pe inculpat la 8 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
Inculpatul a fost reținut și mai apoi arestat preventiv în cauză, astfel că tribunalul a menținut starea de arest preventiv a acestuia, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv de la data de 28 aprilie 2004 la zi.
Soluționând acțiunea civilă formulată de partea civilă P.M., tribunalul a apreciat-o întemeiată și având în vedere că bijuteriile și suma de bani nu a fost recuperată l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă.
împotriva deciziei a declarat apel inculpatul V.D., solicitând achitarea întrucât nu este vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Prin decizia penală nr. 151 din 20 aprilie 2005, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul V.D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor și, rejudecând, în principal achitarea întrucât nu a săvârșit fapta, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat și reducerea pedepsei.
Verificând actele dosarului cauzei, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșită de inculpat, iar instanța de control judiciar, în mod temeinic și legal, a respins apelul declarat de inculpat.
Motivul de recurs formulat de inculpat care vizează achitarea întrucât nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa și pentru care a fost condamnat nu poate fi primit.
Astfel, susținerea inculpatului că nu este autorul infracțiunii de tâlhărie asupra părții vătămate P.M. este infirmată de probele administrate în cauză.
în acest sens, proba reținută de instanță ca dovadă a prezenței inculpatului în locuința părții vătămate constă în prelevarea urmelor papilare de pe mobilierul aflat în încăperea în care s-a săvârșit fapta, având ca rezultat constatarea, prin metode specifice, că urmele papilare descoperite pe sertarul dulapului din bucătărie aparțin inculpatului.
Această probă se coroborează cu declarația martorei Z.M., sora inculpatului, care a relatat cum, în dimineața zilei de 27 aprilie 2005, inculpatul i-a povestit că a făcut "o prostie" în seara zilei precedente în sensul că a intrat în casă la "tanti M." și i-a luat inele, cercei și bani, respectiv 600.000 lei.
Așa încât, în cauză este dovedită săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de către inculpat.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs formulat în subsidiar de către inculpat prin care solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat și reducerea pedepsei, instanța constată, de asemenea, că nu este fondat.
Astfel, faptul că inculpatul a întrebuințat violența asupra părții vătămate cu ocazia deposedării acesteia de bunurile menționate este dovedit de planșa foto realizată, care evidențiază numeroase hematoame și echimoze pe brațele și fața victimei.
De asemenea, leziunile cauzate părții vătămate au dus la internarea acestuia la Spitalul Sânnicolau Mare, fiind descrise în foaia de observație clinică generală nr. 1782, fiind necesare pentru vindecare un număr de 7-9 zile de îngrijiri medicale.
La acestea se adaugă plângerea părții vătămate în care relatează amănunțit cum a fost agresată fizic, fiindu-i cerute "mărcile și aurul din casă", iar cerceii de aur din ureche i-au fost smulși.
Așa încât, nu există nici o îndoială asupra faptului că încadrarea juridică a faptei este corectă și nu se impune schimbarea acesteia în sensul cerut de inculpat.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, limitele de pedeapsă, precum și circumstanțele personale, aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care, atât prin cuantum, cât și ca modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen.
Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4407/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4391/2005. Penal → |
|---|
