ICCJ. Decizia nr. 4588/2005. Penal
Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 53 din 25 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Iași, inculpatul A.V. a fost condamnat după cum urmează:
- la 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen.;
- la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) C. pen. în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.
Prin aceeași sentință inculpata M.L. a fost condamnată, la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) C. pen., și de art. 26 raportat la art. 197 alin. (2) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu privire la ambii inculpați.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata detenției preventive de la 26 mai 2004 la zi pentru inculpatul A.V. și de la 15 iunie 2004 pentru inculpata M.L.
Inculpații au fost obligați în solidar la 140.000.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă S.E.
S-a respins cererea părții civile S.E. de obligare a inculpaților la plata sumei de 10.000.000 lei daune materiale, prejudiciul fiind recuperat.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
în fapt s-au reținut următoarele:
în seara de 23 mai 2004 inculpata M.L. a chemat-o la ea în casă pe vecina sa partea vătămată S.E.
în locuință se afla și inculpatul A.V., concubinul inculpatei.
Imediat după ce partea vătămată a intrat, inculpata M.L. a încuiat ușa și a început să o lovească cu pumnii pe S.E., după care a strâns-o cu mâinile de gât și a izbit-o de un pat din cameră.
Inculpatul A.V. s-a urcat peste partea vătămată și i-a imobilizat mâinile, timp în care, concubina sa i-a scos de pe degete două verighete și patru inele și i-a smuls cerceii, rupându-i lobul urechii drepte.
Apoi, inculpata M.L. a luat un cuțit cu care a tăiat-o pe partea vătămată pe abdomen și apoi i-a despicat buza superioară.
Ambii inculpați i-au rupt hainele părții vătămate, dezbrăcând-o complet, iar inculpata M.L. i-a cerut concubinului său să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată, i-a depărtat acesteia picioarele și, în timp ce inculpatul A.V. întreținea cu ea raporturi sexuale, a ținut-o de mâini și a lovit-o cu coada unei bărdițe.
Partea vătămată a încercat să strige după ajutor, dar cei doi au împiedicat-o, ținând-o cu mâinile de gât, după care au dus-o în altă cameră. S.E. i-a cerut inculpatului să-i aducă un lighean și când acesta a ieșit, a reușit să fugă.
Din certificatul medico-legal s-a reținut că partea vătămată, în vârstă de 67 de ani, prezenta în momentul examinării "plagă contuză bucală; plagă contuză transifixiantă ureche dreaptă; tumefacții echimotice multiple; contuzie dentară 41, 31, 32; excoriații; hematom epicranian; hemoragie subconjunctivală și comoție cerebrală anamnestică", leziuni care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale.
S-a mai reținut că certificatul medico-legal confirmă consumarea unui raport sexual prin violență.
La data de 24 mai 2005, poliția a ridicat de la inculpata M.L. bijuteriile și le-au restituit părții vătămate.
Prin decizia penală nr. 215 din 2 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Iași, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților.
S-a reținut că situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpaților au fost corect stabilite, iar pedepsele au fost just individualizate.
Inculpatul a declarat recurs solicitând reducerea pedepselor ținând seama de circumstanțele sale personale.
Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Curtea reține că s-a făcut o justă evaluare a pericolului social concret al faptelor, determinat de modalitatea și împrejurările concrete în care au fost săvârșite și de urmările produse și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, astfel încât nu există nici un motiv care să justifice reducerea acestora.
Constatând din examinarea cauzei că nu există nici motive de recurs care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce, la zi, detenția preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
← ICCJ. Decizia nr. 2876/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3416/2005. Penal → |
---|