ICCJ. Decizia nr. 4960/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 749 din 7 iunie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 376/2004 a Tribunalului București, secția I penală, formulată de condamnatul B.B.N.
Petentul a fost obligat să plătească 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că petentul nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 493 lit. c) C. proc. pen., respectiv că el sau familia sa se află într-o situație specială care să determine întreruperea executării pedepsei.
împotriva acestei sentințe a formulat apel condamnatul B.B.N., criticând-o sub aspectul greșitei respingeri a cererii de întrerupere a executării pedepsei, în condițiile în care veniturile materiale ale familiei sunt insuficiente supraviețuirii acesteia.
Prin sentința penală nr. 525 din 4 iulie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul B.B.N. împotriva sentinței penale nr. 749/2005 a Tribunalului București, secția I penală, și l-a obligat să plătească 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, tribunalul a constatat corect că situația materială a familiei condamnatului nu ar putea fi ameliorată substanțial prin întreruperea executării pedepsei închisorii pe o perioadă de 3 luni.
De asemenea, instanța de apel a reținut că salubrizarea locuinței nu reprezintă o împrejurare specială care să impună întreruperea executării pedepsei, mai ales că această activitate poate fi realizată și de ceilalți membri ai familiei, care locuiesc în imobil.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs condamnatul B.B.N., arătând că în cauză sunt întrunite cerințele art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întrucât familia sa compusă din concubina sa și cinci copii minori, are o situație materială precară, motiv pentru care nu poate să salubrizeze locuința. De asemenea, se arată că are posibilitatea să se angajeze temporar pentru a-și sprijini material familia.
Recursul formulat, în raport de susținerile condamnatului, va fi examinat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen., referitor la greșita aplicare a legii.
Examinând actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată că recursul nu este fondat, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice.
Astfel, se constată că recurentul condamnat a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 376/2004 a Tribunalului București, secția I penală, motivat de faptul că familia sa compusă din concubina sa și cinci copii minori, nu are mijloace materiale de subzistență și mai mult decât atât, locuiește într-un imobil insalubru care are nevoie de reparații.
Se susține de către condamnat că executarea pedepsei are consecințe grave pentru familia sa care are nevoie de ajutorul său.
în cauză s-a efectuat o anchetă socială la locuința condamnatului, în care se menționează că venitul familiei acestuia este reprezentat de alocațiile de stat pentru copii în cuantum de 1.125.000 lei, precum și un ajutor social în cuantum de 3.079.000 lei.
Potrivit art. 455 C. proc. pen., cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează, caz în care întreruperea poate opera o singură dată și numai pe o perioadă de 3 luni.
Din textul de lege menționat, rezultă că admiterea unei astfel de cereri este dublu condiționată, respectiv de existența unor împrejurări speciale care ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului (cum este cazul în speță), cât și de certitudinea că prin întreruperea executării pedepsei, pe o perioadă maximă de 3 luni, condamnatul poate înlătura aceste consecințe.
Ori, în speță, condamnatul nu a făcut dovada acestor împrejurări speciale și nici a faptului că prin punerea sa în libertate ar avea posibilitatea să amelioreze situația economică a familiei sale, situație care nu este temporară, fiind, de altfel, preexistentă începerii executării pedepsei.
O eventuală angajare temporară a condamnatului pe timpul întreruperii executării pedepsei nu ar putea îndrepta situația în care se găsește familia condamnatului, care beneficiază de ajutoare sociale din partea statului (care sunt singurele surse de venit), mai ales că recurentul nici anterior arestării sale nu a fost încadrat.
în consecință, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 455 C. proc. pen., cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen., Curtea, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de condamnat ca nefondat.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 4957/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4363/2005. Penal → |
|---|
