ICCJ. Decizia nr. 3416/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 142 din 9 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul Olt, inculpatul E.M. a fost condamnat în baza art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen., la 15 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menținut arestarea preventivă.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive.
S-a luat act că partea vătămată E.G. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile după cum urmează:
- 6.048.350 lei către partea civilă C.A.S. Olt; - 3.525.324 lei către partea civilă Spitalul Județean Prahova; - 70.818.673 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reținut că, la data de 22 noiembrie 2003, în jurul orei 19,30, inculpatul E.M. a mers în camera bunicului său M.S., care consumase anterior băuturi alcoolice și i-a cerut suma de 10.000 lei pentru a face niște cumpărături, dar acesta l-a refuzat și între cei doi au avut loc discuții contradictorii.
Inculpatul a luat un ciomag cu măciucă aparținând bunicului său și i-a aplicat, repetat, lovituri în cap și pe corp, provocându-i multiple leziuni, după care a plecat în altă cameră și s-a culcat.
A doua zi de dimineață M.S. s-a prezentat la postul de poliție și a reclamat faptul că în seara zilei anterioare a fost lovit de inculpat cu un ciomag cu măciulie.
A fost sesizat și primarul și acesta împreună cu M.S. și organele de poliție, s-au deplasat la locuința inculpatului și i-au atras atenția asupra comportării violente.
M.S. s-a deplasat la Spitalul Județean Slatina unde a fost internat la secția chirurgie, în intervalul 24 noiembrie - 4 decembrie 2003, după care a fost transferat la Spitalul nr. 1 Craiova unde a decedat la 7 ianuarie 2004.
S-a reținut că, din raportul medico-legal de necropsie nr. 423/ A/3 din 18 martie 2004 al I.M.L. Craiova, avizat de Comisia de avizare și control, rezultă că moartea a victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii consecință a unui traumatism cranio-cerebral cu leziuni vasculare cerebrale (hemoragie meningo-cerebrală, ramolisment cerebral) complicate în evoluție cu hidroma. S-a concluzionat că leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, dar între acestea și deces există raport de cauzalitate.
S-a mai reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 173 - art. 175 lit. i) C. pen.
Sentința a fost atacată cu apel de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și de inculpat.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 28 din 31 ianuarie 2005, a respins apelurile ca nefondate.
S-a reținut că este nefondată susținerea inculpatului că înainte cu o zi de incidentul său cu victima, aceasta a fost agresată de persoane necunoscute și că loviturile produse cu acea ocazie au determinat decesul.
Martorii B.G., B.D. și C.I., audiați în apel, au afirmat că în luna noiembrie 2004, între victimă și persoane necunoscute, a avut loc un incident în autogara din Caracal.
Cu acea ocazie victima a fost lovită în cap cu un baston, după care a căzut și s-a lovit cu capul de bordură.
Instanța de apel a reținut că din declarațiile martorilor C.I. și E.S. și din raportul medico-legal de necropsie rezultă cu certitudine că, în urma unei discuții cu victima, inculpatul a lovit-o cu un ciomag provocându-i leziunile care au dus la deces. S-a mai reținut că nu este fondată nici susținerea că fapta nu constituie tentativă la infracțiunea de omor ci infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., și nici solicitarea inculpatului de a se reține circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Instanța de apel a apreciat că pedeapsa a fost just individualizată, sub acest aspect, fiind neîntemeiat atât apelul procurorului cât și cel al inculpatului.
Inculpatul a declarat recurs pe care l-a întemeiat pe dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 10, 18, 17 și 14 C. proc. pen.
S-a susținut în motivarea recursului că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la declarațiile martorilor pe care i-a audiat, ceea ce echivalează cu nesoluționarea pe fond a apelului și impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-a susținut, de asemenea, că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii inculpatului de a se efectua o nouă expertiză medico-legală. Un alt motiv de recurs se referă la comiterea unei grave erori de fapt întrucât din probe rezultă că inculpatul doar a împins victima și aceasta a căzut și s-a lovit cu capul de sobă, iar pe de altă parte, din declarațiile martorilor rezultă că victima fusese agresată anterior de persoane necunoscute.
S-a mai susținut că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., și nu pe cele ale infracțiunii de omor calificat.
Un alt motiv de recurs se referă la greșita individualizare a pedepsei, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.
S-a mai susținut că se justifică reținerea în favoarea inculpatului a unor circumstanțe atenuante judiciare.
Recursul nu este fondat.
Din considerentele deciziei rezultă că instanța de apel a analizat declarațiile martorilor audiați în această fază a procesului dar nu le-a reținut întrucât a constatat că "din celelalte probe administrate în cauză (declarațiile martorilor C.I., E.S. și raportul medico-legal de necropsie), rezultă cu certitudine că inculpatul, în urma unei discuții contradictorii cu victima, ca urmare a refuzului acesteia din urmă de a-i da o sumă de bani, i-a aplicat lovituri cu un ciomag peste cap și corp, provocându-i leziuni care au determinat insuficiența cardio-respiratorie și, respectiv, moartea victimei la 7 ianuarie 2004.
Așa fiind, primul motiv de recurs este nefondat.
Tot astfel este nefondată susținerea că instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea inculpatului de a se efectua o nouă expertiză medico-legală.
Astfel, la dosarul instanței de apel se află o cerere de probatoriu depusă prin registratură la 27 ianuarie 2005, prin care se solicită efectuarea unei noi expertize medico-legale, care, pe baza fișelor de observație clinică, a constatărilor medico-legale anterioare și a întregului material probator, să stabilească mecanismul de producere a leziunilor care au condus la rezultatul letal.
Din partea introductivă a deciziei rezultă însă că la termenul din 31 ianuarie 2005, inculpatul, asistat de apărătorul său ales, nu a mai avut de formulat nici o cerere, astfel încât s-a trecut la dezbaterea apelurilor.
Nici în concluziile apărătorului inculpatului asupra apelului nu s-a mai făcut vreo mențiune cu privire la necesitatea efectuării unei noi expertize.
Așa fiind, Curtea reține că, atâta timp cât inculpatul nu a mai susținut cererea de efectuare a expertizei, nu se poate considera că instanța a omis să se pronunțe cu privire la aceasta.
Din analiza actelor dosarului, Curtea reține că situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite în cauză.
Este de reținut faptul că nici în faza de urmărire penală și nici în faza de cercetare judecătorească inculpatul și nici vreun alt membru al familiei nu au susținut că leziunile care au dus la decesul victimei s-ar fi produs cu ocazia unei altercații pe care aceasta a avut-o anterior cu persoane necunoscute.
Această susținere nu apare nici în motivele de apel formulate de inculpat.
Abia într-un memoriu depus la dosar după primul termen de judecată în apel inculpatul arată că victima a avut cu o zi înainte de incident, un conflict cu niște persoane și indică consăteni care au cunoștință despre acest lucru.
Deși din dezbateri nu a rezultat necesitatea administrării acestei probe, instanța de apel a încuviințat audierea martorilor C.I., B.G. și B.D. care au afirmat că în luna noiembrie 2003, victima a avut un conflict cu niște țigani și a fost lovită de aceștia, a căzut și s-a lovit cu capul de bordură.
Justificat instanța de apel nu a reținut declarațiile celor trei martori care sunt nesincere.
Afirmațiile martorilor sunt contradictorii. Astfel, martorul B.D. a declarat că incidentul a avut loc în autogara din Caracal, în timp ce martorul C.I. a susținut că l-a întâlnit pe M.S. în apropierea Gării Corabia. Același martor a precizat că victima avea un ochi negru și cămașa ruptă, dar nici inculpatul și nici ceilalți membri ai familiei victimei nu au arătat că, înainte de conflictul cu inculpatul, M.S. ar fi prezentat semnele vizibile de violență la care a făcut referire martorul. în schimb, martorii audiați în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească au văzut semnele de violență pe care le prezenta victima după conflictul cu inculpatul.
Concluzia care se impune este aceea că declarațiile martorilor audiați de instanța de apel nu corespund realității și au fost date procauza pentru a înlătura sau a diminua răspunderea penală a inculpatului.
Din coroborarea declarațiilor martorilor C.I., E.S., M.E., M.L., S.D.E. coroborate cu procesul verbal din 23 noiembrie 2003 și cu raportul medico-legal de necropsie, care a fost efectuat și pe baza foilor de observație clinică, rezultă că, în noaptea de 22 noiembrie 2003, inculpatul a aplicat victimei M.S., bunicul său, mai multe lovituri cu ciomagul în cap și în diverse regiuni ale corpului provocându-i leziuni care au condus la decesul acesteia.
Din raportul medico-legal de autopsie rezultă că leziunile s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și nu prin cădere, fiind astfel înlăturate susținerile inculpatului că doar a împins victima și aceasta a căzut lovindu-se cu capul de sobă.
în raport cu concluziile medico-legale este neîntemeiată și susținerea inculpatului că fapta constituie infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte.
Atâta timp cât victima a fost lovită în cap cu un ciomag cu măciucă, cu intensitate, provocându-i-se un traumatism cranio-cerebral cu leziuni vasculare cerebrale, corect s-a reținut că inculpatul a acționat cel puțin cu intenție indirectă de a ucide victima.
Or, această poziție subiectivă față de rezultatul faptei este proprie infracțiunii de omor și nu celei de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, în cazul căreia decesul victimei este rezultatul culpei făptuitorului.
Nu este fondată nici solicitarea inculpatului de a se reține scuza provocării, întrucât victima a încercat să îl lovească prima, nu este confirmată de nici o provă administrată în cauză.
Este nejustificată și solicitarea inculpatului de a se reține în favoarea sa circumstanțe atenuante judiciare în condițiile în care, din actele dosarului rezultă că este cunoscut ca având un comportament violent și necorespunzător ce a atras condamnarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., și nenumărate sancțiuni contravenționale aplicate în temeiul Legii nr. 61/1991.
Constatând că nu există nici motive de recurs care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4588/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4939/2005. Penal → |
|---|
