ICCJ. Decizia nr. 4939/2005. Penal

Decizii penale ICCJ 2005

Prin sentința penală nr. 239 din 28 februarie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 4736/2004, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor, pentru inculpatul J.C.A., din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (21) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și pentru inculpatul D.I., din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, raportat la art. 211 alin. (21) lit. b) și c) C. pen., și au fost condamnați:

1. Inculpatul J.C.A.:

- în baza art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare;

- în baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, și

- în baza art. 20 raportat la art. 211 alin. (2)1 lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare.

S-a dispus ca acest inculpat să execute, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., și art. 35 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

în baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2345 din 16 octombrie 2001 a Judecătoriei sectorului 5 București, a fost contopit restul rămas neexecutat, de 358 zile, cu pedeapsa aplicată în cauză și a fost adăugat un spor de 4 ani și 6 luni, inculpatul având de executat 17 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

2. Inculpatul D.I.:

- în baza art. 26, raportat la art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare;

- în baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, și

- în baza art. 26, raportat la art. 20, raportat la art. 211 alin. (21)lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a dispus ca acest inculpat să execute, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., și art. 35 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost computată prevenția pentru inculpatul J.C.A. de la 19 martie 2004 la zi și pentru inculpatul D.I. de la 3 iunie 2004 la zi.

A fost menținută starea de arest a inculpaților.

în baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscată de la inculpatul J.C.A. sabia folosită la săvârșirea faptelor.

în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către partea civilă G.M. a sumei de 1.033.875 lei, despăgubiri materiale și 200.000.000 lei, daune morale și la plata către Spitalul Universitar de Urgență București a sumei de 11.550.520 lei, despăgubiri civile.

Au mai fost obligați inculpații la câte 3.000.000 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat și la câte 3.000.000 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către partea vătămată G.M.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, pe baza probelor administrate, că, în după-amiaza zilei de 18 martie 2004, inculpatul J.C.A. a pătruns în apartamentul părții vătămate G.M., cu intenția de a-l deposeda de bani și valori, sens în care a aplicat acestuia mai multe lovituri cu o sabie, provocându-i leziuni care au necesitat, pentru vindecare, 50 de zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol.

S-a mai reținut că, anterior datei menționate, inculpatul D.I. a furnizat inculpatului J.C.A. date privind locuința părții vătămate și posibilele valori ce puteau fi găsite acolo și că cei doi inculpați, împreună, au făcut acte premergătoare săvârșirii faptelor, în sensul că au achiziționat o sabie Ninja ce a fost folosită la înjunghierea părții vătămate, că inculpatul D.I. a acordat găzduire inculpatului J.C.A. o perioadă îndelungată de timp anterior săvârșirii faptei, studiind programul membrilor familiei părții vătămate, și că inculpatul D.I., luând act de faptul că soția părții vătămate a părăsit imobilul, a convenit cu inculpatul J.C.A. ca acesta să suprime viața părții vătămate, după care să-l cheme pentru ca, împreună să scotocească locuința după bunuri.

în momentul în care inculpatul J.C.A. a intrat în locuința părții vătămate G.M. și l-a atacat, aplicându-i lovituri cu sabia, acesta a opus rezistență, a reușit să prindă sabia cu mâinile și s-a luptat cu inculpatul, țipând, în același timp, după ajutor.

La un moment dat s-a auzit soneria de la intrarea în apartamentul părții vătămate, ceea ce l-a determinat pe inculpatul J.C.A. să fugă, nemaiavând timp să caute banii încasați (partea vătămată era administratorul imobilului și încasa cotele de întreținere).

La ieșirea din apartamentul părții vătămate, inculpatul J.C.A. a abandonat în locuința victimei o șapcă bleumarin, a trecut pe lângă martorul M.I. și când cobora pe scări s-a intersectat cu martorul B.I., acesta reușind să-i rețină fizionomia.

Partea vătămată G.M. a suferit grave și multiple leziuni traumatice situate în diferite zone corporale dar și la nivelul capului, periculoase pentru viață și care au necesitat, pentru vindecare 50 de zile îngrijiri medicale.

La individualizarea pedepselor aplicate au fost avute în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor, împrejurarea și modalitatea în care au fost comise, implicarea fiecărui inculpat în săvârșirea faptelor, starea de recidivă a inculpatului J.C.A. și faptul că inculpatul D.I. nu este cunoscut cu antecedente penale.

împotriva acestei sentințe penale ambii inculpați au declarat apel pe care nu l-au motivat în scris.

La dezbateri, inculpatul J.C.A., asistat de avocat ales, a solicitat în principal, schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea de violare de domiciliu și vătămare corporală, cu motivarea că nu s-a făcut dovada că ar fi avut intenția de a ucide victima și de a o tâlhări, iar în subsidiar a solicitat redozarea pedepselor aplicate, considerând el că în raport de faptele săvârșite și de vârsta sa, pedepsele aplicate sunt excesive.

La rândul său, inculpatul D.I., asistat de avocat ales, a susținut că nu a participat la comiterea faptelor, nu ar fi cunoscut de hotărârea inculpatului J.C.A. de a intra în locuința părții vătămate, nu s-au administrat probe din care să rezulte că sabia Ninja cumpărată și deținută în locuința sa ar fi fost achiziționată în scopul uciderii părții vătămate.

în pofida unor astfel de susțineri, nu a solicitat achitarea, ci numai redozarea pedepsei, considerată ca fiind prea mare.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin sentința penală nr. 377/ A din 6 mai 2005 a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații J.C.A. și D.I. împotriva sentinței penale nr. 239 din 28 februarie 2005 a Tribunalului București, secția I penală.

A fost computată prevenția pentru inculpatul J.C.A. de la 19 martie 2004 la zi și pentru inculpatul D.I. de la 3 iunie 2004 la zi.

A fost menținută arestarea preventivă pentru fiecare inculpat.

Apelanții au fost obligați să plătească câte 800.000 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

în speță, inculpatul J.C.A. i-a aplicat părții vătămate G.M. mai multe lovituri, inclusiv la nivelul capului, cu o sabie Ninja, producându-i leziuni traumatice periculoase pentru viață.

Fapta săvârșită de inculpat constituie tentativă la infracțiunea de omor și nu infracțiunea de vătămare corporală deoarece latura subiectivă, intenția, se deduce din materialitatea faptelor săvârșite, ori, sub acest aspect sunt de reținut multitudinea și intensitatea loviturilor aplicate puse în evidență de actele medicale și medico-legale, caracteristicile instrumentului folosit, sabie, obiect apt de a ucide, precum și urmările efective produse, punerea în primejdie a vieții părții vătămate.

Faptul că inculpatul a acționat în ziua imediat următoare celei în care au fost încasate de partea vătămată sumele de bani reprezentând cotele de întreținere, fiind sigur că banii se aflau în locuința părții vătămate, demonstrează intenția inculpatului de a tâlhări partea vătămată, așa cum de altfel inculpatul J.C.A. a recunoscut inițial și nu că ar fi acționat în scop de răzbunare, cum a susținut ulterior.

Condițiile în care inculpatul J.C.A. a acționat sunt relevante pentru existența premeditării. Se reține împrejurarea că de la procurarea sabiei și până la data comiterii faptei, inculpatul a ținut-o la domiciliul coinculpatului D.I. (care locuiește în același imobil cu partea vătămată), a reflectat asupra acțiunii pe care urma să o comită, discutând cu inculpatul D.I., solicitând și obținând de la acesta date privind locuința părții vătămate, membrii familiei părții vătămate, zilele în care partea vătămată încasa cotele de întreținere și în plus, a pândit partea vătămată, intrând peste ea, în apartament, numai după ce a observat că soția părții vătămate a plecat de acasă, având convingerea că aceasta din urmă era singură.

în raport de aceste considerente, corect au fost încadrate juridic, de prima instanță, faptele inculpatului J.C.A., nefiind cazul schimbării calificării, așa cum a solicitat acesta, asistat de avocat.

în ceea ce îl privește pe inculpatul D.I. care a furnizat inculpatului J.C.A. date privind locuința părții vătămate, persoanele din familia acesteia, posibilele valori ce puteau fi găsite la aceasta, că l-a însoțit pe J.C.A. la achiziționarea sabiei folosită la înjunghierea părții vătămate, a ținut sabia în locuința sa, a acordat găzduire inculpatului J.C.A. o perioadă de câteva săptămâni, că a convenit cu J.C.A. ca acesta să suprime viața părții vătămate, după care să-l contacteze în vederea scotocirii, împreună, după valori, în locuința părții vătămate, corect faptele acestuia au fost încadrate de prima instanță ca acte de complicitate la infracțiunile săvârșite de inculpatul J.C.A.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, prima instanță a avut în vedere pericolul social sporit al faptelor, gradul de implicare a fiecărui inculpat în săvârșirea faptelor, starea de recidivă a inculpatului J.C.A. și faptul că inculpatul D.I. nu este cunoscut cu antecedente penale. Așa fiind, Curtea apreciază că prima instanță a făcut o individualizare judicioasă, pedepsele aplicate ambilor inculpați nefiind excesive, ci pe măsura faptelor comise de aceștia.

împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs inculpații J.C.A. și D.I.

J.C.A., prin motivele de recurs susținute oral, a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și temeinicie sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptelor, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în tentativă la această infracțiune, și ca urmare a acestei schimbări, să se individualizeze pedeapsa aplicată.

De asemenea, inculpatul a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea sa, cu consecința reducerii pedepsei aplicate în temeiul art. 76 C. pen., și înlăturarea sporului de 4 ani și 6 luni aplicat de prima instanță.

în raport de motivele invocate, recursul inculpatului J.C.A. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3859pct. 17 C. proc. pen. (referitor la greșita încadrare juridică dată faptei) și, respectiv art. 3859pct. 14 C. proc. pen. (referitor la greșita individualizare a pedepselor aplicate).

Inculpatul D.I. a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei. Solicită reducerea pedepselor aplicate și suspendarea condiționată a executării acestora.

Recursul este întemeiat.

Examinând hotărârile pronunțate în cauză prin prisma cazurilor de casare invocate de inculpați și a motivelor menționate, înalta Curte constată că doar recursul formulat de J.C.A. este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

înalta Curte constată că primul motiv de recurs invocat de către inculpatul J.C.A. nu are practic obiect, întrucât în sarcina acestuia au fost reținute săvârșirea tentativelor la infracțiunea de omor calificat deosebit de grav și, respectiv, la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și, respectiv, art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (21) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), fapte pentru care, de altfel, inculpatul a și fost condamnat.

în fapt, în esență, corect s-a reținut că instanța, în baza unui plan prestabilit de comun acord cu inculpatul D.I., inculpatul J.C.A. a pătruns în după amiaza zilei de 18 martie 2004 în apartamentul părții vătămate G.M. cu intenția de a-l deposeda de bunuri și bani, sens în care a aplicat acestuia mai multe lovituri cu o sabie, provocându-i leziuni corporale, care au necesitat pentru vindecare 50 de zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viața în pericol.

De asemenea, nu se impune reducerea pedepselor aplicate inculpatului J.C.A. în raport de faptul că în cauză au fost avute în vedere, corect, criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al fiecărei infracțiuni săvârșite, natura acestora, împrejurările comiterii și modul de acționare (recurentul inculpat a acționat pe baza unui plan prestabilit, pus la punct împreună cu inculpatul D.I., în sensul că a obținut de la acesta din urmă date referitoare la structura locuinței părții vătămate, a programului acesteia, a achiziționat o sabie tip Ninja, pe care a folosit-o la comiterea faptelor) și urmările socialmente periculoase ale faptelor. împrejurarea că ambele infracțiuni au rămas în faza tentativei nu se datorează inculpatului ci datorită ripostei părții vătămate și a faptului că au fost alertați vecinii (inculpatul fiind și el rănit prin acțiunea de apărare a victimei).

De asemenea, la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist în formă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., și a avut o atitudine procesuală oscilantă, în sensul că după ce în faza de urmărire penală a recunoscut comiterea faptelor, arătând în mod detaliat modul de acțiune, în faza de urmărire penală a revenit asupra declarațiilor anterioare, încercând să acrediteze ideea că nu a avut intenția de a o tâlhări pe partea vătămată, ci a acționat din dorința de a se răzbuna pe aceasta.

Corect a înlăturat prima instanță, din ansamblul probator această declarație, declarație făcută în cauză în vederea diminuării răspunderii penale.

în raport de aceste considerente, înalta Curte constată că nu se impune reducerea pedepsei aplicate și cu atât mai mult, reținerea în favoarea recurentului inculpat J.C.A. de circumstanțe atenuante, cu consecința coborârii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.

De altfel, înalta Curte reține că pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina sa, corespund atât prin cuantum cât și prin modalitatea de executare, dublului scop, educativ și coercitiv astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

înalta Curte constată însă că hotărârile pronunțate în cauză sunt greșite sub aspectul cuantumului sporului de pedeapsă aplicată inculpatului J.C.A.

Astfel, se observă că prin sentința penală nr. 239/2005 a Tribunalului București, secția I penală, soluție menținută și de instanța de apel, J.C.A. a fost condamnat, la pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și, respectiv, la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pedepse care au fost contopite potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 12 ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 358 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 205/2001 a Judecătoriei sectorului 6 București (condamnare care constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii), a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, respectiv 12 ani și 6 luni, la care a adăugat un spor de 4 ani și 6 luni închisoare.

Din coroborarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. pen. (care prevăd că pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani conform dispozițiilor art. 34 alin. ultim C. pen. (care prevăd că pedeapsa rezultantă în urma concursului de infracțiuni nu poate depăși totalul pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiunile concurente, rezultă că, în cauză, aplicarea sporului în cuantum de 4 ani și 6 luni este greșită, cu urmarea unei pedepse rezultante de 17 ani închisoare pentru inculpatul J.C.A.)

în raport de dispozițiile legale citate, rezultă că sporul aplicat nu putea depăși 358 zile, respectiv restul rămas neexecutat din pedeapsa care constituie primul termen al recidivei, în caz contrar pedeapsa rezultantă depășind totalul pedepselor supuse contopirii.

în consecință, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul formulat de inculpatul J.C.A., va casa ambele hotărâri în parte și rejudecând în fond, va reduce cuantumul sporului aplicat de la 4 ani și 6 luni închisoare la 10 luni închisoare, în final inculpatul va executa o pedeapsă rezultantă de 13 ani și 4 luni închisoare.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Recursul formulat de inculpatul D.I. va fi respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, se constată că nu se impune reducerea pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, în condițiile în care pedepsele au fost coborâte mult sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., referitoare la conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii, respectiv împrejurarea că inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale.

în raport de împrejurarea că inculpatul D.I. a fost cel care a pus la dispoziția celuilalt inculpat date cu privire la structura locuinței părții vătămate, a programului acesteia, la faptul că la data săvârșirii faptei victima era singură în apartament și a efectuat acte pregătitoare săvârșirii faptei împreună cu inculpatul J.C.A., respectiv au achiziționat o sabie de tip Ninja, folosită ulterior la comiterea faptelor, a acordat găzduire acestuia o lungă perioadă de timp, înalta Curte constată că pedepsele aplicate recurentului au fost individualizate în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), și nu există motive pentru redozarea acesteia.

De asemenea, diminuarea pedepselor nu se justifică nici în raport de atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului, care, pe parcursul cercetării judecătorești a încercat să denatureze adevărul, prin revenirea asupra declarațiilor din faza urmăririi penale, unde recunoscuse săvârșirea infracțiunilor, declarații care se coroborau cu cele ale celuilalt inculpat date în aceeași fază.

în raport de gravitatea sporită a faptelor, de natura infracțiunilor (infracțiuni de violență), de urmările socialmente periculoase ale acestora, înalta Curte constată că nici dacă pedepsele ar fi fost reindividualizate în sensul micșorării acestora nu se putea dispune suspendarea executării pedepsei rezultante, în cauză neexistând garanția că simpla aplicare a pedepsei ar avea un rol educativ asupra recurentului inculpat D.I.

De altfel, pedepsele aplicate corespund atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului lor scop educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din durata pedepselor aplicate durata prevenției la zi, pentru fiecare inculpat.

Au fost văzute și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

← ICCJ. Decizia nr. 3416/2005. Penal  ICCJ. Decizia nr. 437/2005. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4939/2005. Penal