ICCJ. Decizia nr. 4957/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 2872/2005, condamnatul B.E. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei 2266 din 4 aprilie 2005 pronunțată în dosarul nr. 1205/2005 al înaltei Curți de Casație și Justiție prin care i-a fost respins recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 73/2005 a Curții de Apel București, secția I penală, solicitând desființarea acesteia.
în motivarea contestației în anulare, condamnatul a arătat că instanța care a pronunțat hotărârea a cărei desființare o solicită nu a reaudiat părțile vătămate și martorii din acte pentru a dovedi că nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat.
în vederea soluționării contestației în anulare a fost atașat dosarul nr. 1205/2005 al înaltei Curți de Casație și Justiție în care a fost pronunțată decizia a cărei desființare se solicită.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport și de susținerile contestatorului, înalta Curte constată că nu este fondată contestația în anulare, nefiind întrunite cerințele art. 386 și următoarele C. proc. pen.
Astfel, potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezența și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Din examinarea conținutului cererii se constată că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în nici unul din cazurile în care se poate face contestație în anulare, expres și limitativ, prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Prin cererea formulată, condamnatul tinde la readministrarea probatoriului, cu consecința creării posibilității de înlăturare a efectelor hotărârii definitive, ceea ce contravine cu caracterul de cale de atac extraordinară a contestației în anulare.
în consecință, în raport de considerentele expuse, înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de condamnatul B.E.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4966/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4960/2005. Penal → |
|---|
