ICCJ. Decizia nr. 4644/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4644/2005
Dosar nr. 3967/2005
Şedinţa publică din 10 august 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 608 din 26 aprilie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 391 din 15 aprilie 2003, pronunţată de aceeaşi instanţă, formulată de condamnatul U.F.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că cererea de revizuire, care constituie obiectul acestei cauze este a doua cerere formulată de condamnat, prima care se referea la aceleaşi motive fiind respinsă de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 846 din 22 iunie 2004.
Instanţa de fond a mai constatat că prin sentinţa penală nr. 391 din 15 aprilie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a cărei revizuire se solicită, U.F. a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de furt calificat, tentativă la tâlhărie şi ultraj.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 494 din 2 septembrie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa şi a majorat pedeapsa la 10 ani închisoare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 775 din 10 februarie 2004, a respins, ca nefondat, recursul declarat de U.F.
Instanţa de fond a mai reţinut că motivele invocate de condamnat în cererea de revizuire, în sensul că nu a comis faptele reţinute în sarcina sa nu sunt dintre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., întrucât aceasta nu afăcut dovada unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa care a soluţionat cauza, prin care să se constate netemeinicia hotărârii de condamnare.
În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 394 lit. d) C. proc. pen., prin care revizuientul a susţinut că a fost bătut de organele de poliţie pentru a recunoaşte faptele, tribunalul a constatat că nu s-a făcut dovada comiterii vreunei infracţiuni de către, organele de anchetă printr-o hotărâre judecătorească sau ordonanţă a procurorului.
Toate motivele invocate de revizuient au fost examinate cu ocazia judecării cauzei de instanţa de fond şi cele de control judiciar.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 422/ A din 25 mai 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient.
Împotriva deciziei a declarat recurs revizuientul U.F., reiterând motivele arătate în cerere şi cele invocate în apel, susţinând că este nevinovat, că a fost bătut de organele de anchetă şi a solicitat audierea părţilor vătămate şi administrarea de noi probe necesare stabilirii adevărului.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen., invocat în motivarea cererii se poate cere revizuirea primei hotărâri atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Dispoziţia se conjugă cu prevederile alin. (2) din acelaşi articol, care completează ipoteza de mai sus precizând că motivul constituie cauză de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori condamnare.
În raport de primul motiv invocat de condamnat în mod corect instanţele au apreciat că cererea sa de revizuire nu este fondată întrucât nu a prezentat fapte sau împrejurări descoperite ulterior judecării cauzei care să nu fi fost cunoscute de instanţă în momentul pronunţării hotărârii.
În speţă, condamnatul se afla în executarea unei pedepse rezultante de 10 ani închisoare reţinându-se că, la data de19 august 2002, a pătruns prin efracţie în apartamentul părţii vătămate. R.A. de unde a sustras un aparat video, bijuterii şi 15.000.000 lei. În ziua de 2 august 2002, U.F. a intrat, tot prin efracţie, în apartamentul lui D.M. de unde a furat un lănţişor de aur, iar la 27august 2002, în apartamentul lui N.C. de unde a sustras suma de 5.000.000 lei.
La data de 28 august 2002, când revizuientul a încercat să fure bunuri din apartamentul părţii vătămate S.I., a fost depistat de locatari, iar la intervenţia organelor de poliţie a folosit un spray pe care l-a pulverizat în ochii poliţiştilor.
Toate probele au fost apreciate de instanţa de fond, cea de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a constatat că vinovăţia condamnatului a fost corect reţinută.
În ceea ce priveşte cererea condamnatului de administrare a unor probe noi, este de reţinut că revizuirea unei hotărâri judecătoreşti nu se poate face pentru prelungirea probaţiunii.
În revizuire se cere ca faptele şi împrejurările învederate să fie noi şi nu mijloacele de probă, deoarece în această cale de atac extraordinară nu se poate obţine o prelungire a probaţiunii aceasta fiind posibilă numai dacă cele susţinute de condamnat nu au fost cunoscute de către instanţele de judecată şi ele au fost descoperite după rămânerea definitivă a hotărârii.
În ceea ce priveşte celelalte susţineri ale condamnatului, în sensul că a fost agresat de anchetatori care i-au fracturat maxilarul, acestea nu au fost dovedite şi în mod just s-a apreciat că nu constituie cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. d) C. proc. pen., nepronunţându-se o hotărâre judecătorească sau o ordonanţă a procurorului prin care să se constate că a fost comisă o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.
De altfel afirmaţia condamnatului că a fost bătut de anchetatori şi că în acest context a dat declaraţii, nu este reală deoarece în mod constant nu a recunoscut săvârşirea faptelor şi nu a învederat acest aspect procurorului în cursul urmăririi penale.
În consecinţă, hotărârile fiind legale şi temeinice sub toate aspectele urmează ca recursul declarat de revizuient să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei) reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient U.F. împotriva deciziei penale nr. 422/ A din 25 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4642/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4646/2005. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
