ICCJ. Decizia nr. 4640/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4640/2005
Dosar nr. 3906/2005
Şedinţa publică din 10 august 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 650 din 5 mai 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de condamnata B.E. de întrerupere a executării pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 555 din 6 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Anterior, prin sentinţa, penală nr. 146 din 18 ianuarie 2005, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cererii de întrerupere a pedepsei, formulată de condamnată, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa sentinţa atacată, tribunalul a reţinut că motivul de întrerupere a executării pedepsei invocat de condamnata B.E., boala de care suferă şi care o pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa, nu întruneşte condiţiile cerute de art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Astfel, cum rezultă din raportul de primă expertiză medico – legală efectuat de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, motivează instanţa de fond, B.E. prezintă diagnosticul: stomac operat pentru ulcer gastric şi tulburări de ordin conversiv, în antecedente, dar poate fi tratată în reţeaua sanitară a A.N.P, cu respectarea indicaţiilor terapeutice şi respectarea examenului chirurgical conform recomandării.
Tribunalul, constatând pe baza expertizei medico – legale că afecţiunile de care suferă pot fi tratate în reţeaua sanitară a A.N.P. şi că acestea nu o pun în imposibilitatea de a executa pedeapsa, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 439 din 9 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnată.
Instanţa de control judiciar a reţinut că faţă de concluziile raportului de expertiză medico – legală în sensul că B.E. poate fi tratată în reţeaua sanitară a A.N.P şi că bolile de care suferă nu o pun în imposibilitate de a executa pedeapsa, sentinţa atacată este legală şi temeinică.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen, condamnata B.E. fără al motiva în scris.
Apărătorul condamnatei a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei la instanţa de fond întrucât nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în cererea de întrerupere a executării pedepsei.
Condamnata a invocat pe lângă motivele medicale şi împrejurări speciale, din cauza cărora executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru familia ei, soţul său fiind grav bolnav.
Înalta Curte, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul, cauzei, în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat.
Într-adevăr prin cererea de întrerupere a executării pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată condamnatei B.E. prin sentinţa penală nr. 555 din 6 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/200; aceasta a invocat atât faptul că este grav bolnavă şi nu poate fi tratată în penitenciar cât şi împrejurări speciale familiale, susţinând că ei soţul ei B.A. este bolnav de T.B.C şi întrucât nu se mai poate deplasa are nevoie de îngrijirea ei.
Dar la termenul din 10 martie 2005, condamnata a precizat că cererea ei vizează întreruperea executării pedepsei doar pe motive medicale, fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen. şi a cerut să se dispună efectuarea unei expertize medico – legale, astfel cum rezultă din Încheierea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
De asemenea, la data de 5 mai 2005, când tribunalul a soluţionat cererea condamnatei B.E., aceasta a arătat că solicită condamnatei B.E. numai pe motive medicale, pentru a se trata în sistemul sanitar privat.
Deoarece ulterior, introducerii cererii, condamnata a solicitat întreruperea executării pedepsei pentru că suferă de o boală care o pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa (renunţând la celălalt motiv privind consecinţele pe care le-ar avea), corect instanţele, au examinat această cerere doar în cazul şi condiţiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Aşadar, pentru a ceste considerente, în cauză nu se impune casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond deoarece condamnata a renunţat la cazul de întrerupere prevăzut de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte motivul de întrerupere a executării pedepsei invocat de condamnată şi anume boala care o pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, corect instanţele, au constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Din raportul de primă expertiză medico – legală nr. A1/33419/2004, efectuat de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti rezultă că B.E. prezintă diagnosticul stomac operat pentru ulcer gastric şi tulburări de ordin conversiv, în antecedente, dar poate fi tratată în reţeaua sanitară a A.N.P şi nu se află în imposibilitatea executării pedepsei.
În consecinţă, urmează ca recursul declarat de condamnata B.E. să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei) reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata B.E. împotriva deciziei penale nr. 439 din 9 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta condamnată la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 464/2005. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4641/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
