ICCJ. Decizia nr. 4671/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4671/2005
Dosar nr. 3874/2005
Şedinţa publică din 17 august 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 383 din 23 martie 2005, pronunţată în dosarul nr. 3644/2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus, în baza art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din art. 174 C. pen., condamnarea inculpatului P.N. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpatul a fost obligat la 70.000.000 lei despăgubiri civile către părţile civile D.M. şi D.A. cu titlu de daune materiale şi la 100.000.000 lei daune morale către D.M.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa de fond a stabilit că inculpatul şi victima D.C. s-au cunoscut în după-amiaza zilei de 31 ianuarie 2004, în pădurea din comuna Nuci, unde inculpatul efectua serviciul de pază al unei cabane forestiere tip vagon.
Cei doi au consumat o cantitate importantă de alcool şi, pe fondul stării de ebrietate, între ei a izbucnit un conflict spontan. Inculpatul l-a lovit în mod repetat pe D.C. cu şi de corpuri dure, loviturile ducând la decesul victimei.
Raportul de expertiză medico-legală a constatat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se hemoragiei interne, consecutivă unui traumatism toraco-abdominal, cu multiple fracturi costale; s-a mai stabilit că leziunile sunt în legătură de cauzalitate directă condiţionată cu decesul.
Instanţa de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice reţinând modalitatea prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., deoarece pădurea respectivă constituie, în sensul art. 152 C. pen., loc public, fiind prin natura sa întotdeauna accesibilă publicului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, susţinând că pedeapsa este prea mare.
Prin Decizia penală nr. 368/ A din 5 mai 2005 pronunţată în dosarul nr. 1407/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, constatând că instanţa de fond a procedat la o judicioasă individualizare a pedepsei, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul P.N. a declarat recurs împotriva deciziei, reiterând criticile formulate în apel şi solicitând, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei aplicate în raport de circumstanţele sale personale.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte, analizând soluţia pronunţată în cauză în raport de cazul de casare invocat, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., dar şi în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca neîntemeiată critica greşitei individualizări a pedepsei.
Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă privativă de libertate egală cu minimul special tocmai în considerarea circumstanţelor sale personale, tânăr, manifestând o atitudine de recunoaştere şi regret a faptei comise în stare de ebrietate.
Având, însă, în vedere şi gradul ridicat de pericol social al infracţiunii de omor calificat comise de inculpat, circumstanţele violente în care a survenit decesul victimei, Înalta Curte constată că o reducere a pedepsei nu ar fi posibilă decât prin reţinerea unor circumstanţe atenuante care în cauză nu se justifică, cuantumul de 15 ani aplicat de prima instanţă şi menţinut de instanţa de apel fiind menit să asigure atât reeducarea inculpatului cât şi păstrarea unei proporţii echilibrate între circumstanţele reale şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 36516 pct. 2 raportat la art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive, de la 1 februarie la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 160 lei (1.600.000 lei), din care suma de 40 lei (400.000 lei) reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 368/ A din 5 mai 2005 pronunţată în dosarul nr. 1407/2005 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 1 februarie 2004 la 17 august 2005.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei) reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4649/2005. Penal. Strămutare. Strămutare | ICCJ. Decizia nr. 4675/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
