ICCJ. Decizia nr. 4648/2005. Penal

Prin sentința penală nr. 565/ F din 27 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul C.Șt.A., privind sentința penală nr. 434 din 25 martie 2004, pronunțată de aceeași instanță.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 434 din 25 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia nr. 4591 din 16 septembrie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, C.Șt.A. a fost condamnat, la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen.

în baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1482 din 5 iunie 2001 a Judecătoriei sectorului 5 București și s-a dispus ca această sancțiune să fie executată alături de cea aplicată în cauză, urmând ca în final, C.Șt.A. să execute rezultanta de 12 ani închisoare.

Prima instanță, a mai constatat că motivul invocat de condamnat în contestația contra executării sentinței penale menționate și anume că pedeapsa este prea mare și se impune reducerea ei, nu face parte din cazurile prevăzute de art. 461 lit. d) C. proc. pen.

Curtea de apel București, secția I penală, prin decizia nr. 440 din 9 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestator împotriva sentinței primei instanțe.

Instanța de apel a constatat de asemenea, că motivul invocat de condamnat nu se încadrează în cele prevăzute de art. 461 lit. d) C. proc. pen.

împotriva acestei decizii, contestatorul C.Șt.A. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor și reducerea pedepsei de 12 ani închisoare în executarea căreia se află, deoarece este prea aspră.

Examinând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat.

Ambele instanțe au reținut corect că motivul invocat de condamnat, în contestația sa contra executării sentinței penale nr. 434 din 25 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în sensul că pedeapsa de 12 ani închisoare în executarea căreia se află este prea aspră și solicită reducerea acesteia, nu constituie o cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei prevăzută de art. 461 lit. d) C. proc. pen.

într-adevăr, așa cum se evidențiază în decizia instanței de apel, motivul invocat de contestator nu vizează un incident ivit în cursul executării hotărârii penale de condamnare, ci privește fondul cauzei care a fost examinat cu ocazia exercitării căilor ordinare de atac, aceasta rămânând definitivă prin decizia penală nr. 4591 din 16 septembrie 2004, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

în consecință, urmează ca recursul declarat de condamnatul contestator să fie respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei) a reprezentat onorariul pentru apărarea din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4648/2005. Penal