ICCJ. Decizia nr. 4673/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 265 din 5 aprilie 2005 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul P.G., la următoarele pedepse:
- 17 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. și i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și i-a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
în baza art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
S-a aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă începând cu data de 28 august 2004.
A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut:
La data de 25 august 2004, în jurul orelor 16,00, inculpatul P.G. a plecat de la muncă, respectiv SC S. SRL, spre domiciliul său din satul Verșeni, mergând pe jos pe un drum de țară, traseu care îl parcurgea în fiecare zi.
în același timp, pe același traseu, dinspre satul Verșeni spre satul Davideni venea pe o bicicletă numita T.N.M.
Aceștia s-au întâlnit aproximativ pe la jumătatea traseului într-un loc unde nu mai erau și alte persoane.
S-au salutat după care inculpatul i-a pus victimei piedică, a doborât-o la pământ, i-a desfăcut nasturele pantalonilor, i-a rupt fermoarul, moment în care s-au răsturnat în șanțul de la marginea drumului de țară.
Aici, inculpatul a reușit să o dezbrace pe T.N.M. parțial de pantaloni și chiloți, aceștia rămânând pe piciorul drept, s-a dezbrăcat lăsându-și pantalonii și chiloții până la genunchi și a încercat să întrețină cu ea un raport sexual.
Victima a opus rezistență lovindu-l cu degetele mâinii drepte peste ochiul stâng și zgâriindu-l pe obrazul stâng.
Inculpatul nu a reușit să întrețină raport sexual și datorită faptului că victima țipa, i-a desfăcut sutienul, i-a înfășurat o bretea în jurul gâtului și a ștrangulat-o făcând un nod în spate.
în continuare, P.G. a acoperit victima cu stuf și iarbă și a plecat de la fața locului, la domiciliu.
A doua zi, la serviciu, colegii l-au întrebat pe inculpat cu privire la zgârieturile de pe față, acesta le-a dat mai multe explicații, ba că s-a zgâriat de un tufiș în timp ce mergea spre casă de la serviciu, ba că s-a zgâriat într-un copac în timp ce scutura fructe.
La data de 27 august 2004, numitul U.E. s-a deplasat pe terenul agricol situat în preajma locului faptei unde întâmplător a descoperit în pârâul denumit uzual "pârâul morții", bicicleta victimei pe care se afla o geantă din rafie, obiecte pe care inculpatul le-a aruncat înainte de a pleca de la fața locului.
A doua zi, U.E. a auzit despre descoperirea cadavrului lui T.N.M. și a predat bicicleta organelor de urmărire penală.
Totodată, la data de 28 august 2004, la locul de muncă a inculpatului s-a aflat despre descoperirea cadavrului victimei, iar colegii de serviciu l-au întrebat pe acesta dacă nu cumva el este autorul omorului. P.G. a negat acest lucru.
Fiind audiat în cursul cercetării penale inculpatul a recunoscut sincer faptele și a acceptat efectuarea reconstituirii faptelor la fața locului.
Recunoașterile inculpatului au fost confirmate de depozițiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale și de raportul de necropsie a cadavrului victimei.
S-a mai reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 75 lit. d1) C. pen., nu s-a dovedit existența geloziei ca motiv josnic, așa cum a cerut acuzarea.
în latura civilă s-a reținut că inculpatul a achiesat la pretențiile părții vătămate T.C.M.
împotriva sentinței sus-menționate au declarat apel parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și partea civilă (cu motivarea identică în sensul că pedepsele aplicate sunt nejustificat de mici în raport cu împrejurările săvârșirii faptelor și conduita imediată a inculpatului), precum și de inculpat, care a susținut că pedeapsa aplicată este prea aspră, raportat de lipsa antecedentelor penale.
Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 221 din 7 iunie 2005, a apreciat că apelurile parchetului și ale părții civile sunt întemeiate pe aspectele invocate, iar cu privire la apelul inculpatului, a reținut că este fondat, dar sub un alt aspect constatat din oficiu, iar pe cale de cale de consecință a dispus următoarele:
A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, a părții civile T.C.M. și a inculpatului P.G., pe care a desființat-o în parte, în latură penală și rejudecând:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în pedepsele componente.
A majorat la 22 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
A menținut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b C. pen. pe durata de 5 ani.
A redus la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., alăturată pedepsei principale de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la , prevăzută de art. art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor de 22 ani închisoare și 3 ani închisoare în pedeapsa de 22 de ani închisoare.
în baza art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele complementare de 5 ani și 2 ani în pedeapsa de 5 ani.
A stabilit că inculpatul va avea de executat în final: 22 de ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
A menținut starea de arest preventiv a inculpatului, în baza art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. și a dedus la zi durata arestului preventiv de la 5 aprilie 2005.
în baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorar de avocat către partea civilă T.C.M.
Fiind nemulțumit de soluția pronunțată, în termen legal inculpatul a declarat recurs, criticând hotărârea sub aspectul netemeiniciei cuantumului pedepsei aplicate și apreciind că aceasta este exagerat de mare, raportat la circumstanțele sale personale.
Recursul este nefondat.
Din verificarea dosarului cauzei, înalta Curte constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în concordanță cu probele administrate, iar încadrarea juridică a faptelor, este de asemenea, corectă.
Totodată, instanța de control judiciar a procedat în mod corect atunci când, observând că prima instanță, deși a individualizat just pedeapsa principală, pentru infracțiunea de tentativă de viol, în mod nejustificat a aplicat pentru aceeași faptă o pedeapsă complementară cu mult mai mare decât pedeapsa principală, a dispus admiterea apelului inculpatului pentru motivul constatat din oficiu, reducând astfel pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., de la 5 ani la 2 ani.
De asemenea, se constată că față de faptele deosebit de grave comise de inculpat, soldate cu moartea violentă a victimei, instanța de control judiciar a apreciat în mod justificat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen, nu poate fi atins decât prin majorarea cuantumului acesteia la limita celor 22 de ani închisoare, raportat și la criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Cum în speță, faptele comise de inculpat se înscriu în sfera celor foarte grave, ce aduc atingere vieții și libertății sexuale, valori ocrotite cu precădere de normele de conviețuire socială, nu se poate lua în discuție o eventuală reindividualizare a pedepsei în sensul micșorării cuantumului pedepsei stabilite, care potrivit art. 52 C. pen., trebuie să asigure reeducarea făptuitorului și prevenirea comiterii unei alte infracțiuni.
Critica fiind nefondată și cum nu se constată nici motive care ar putea fi analizate din oficiu, urmează a se respinge recursul, ca neîntemeiat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4681/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4678/2005. Penal → |
|---|
