ICCJ. Decizia nr. 4662/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea de ședință de la 21 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 2291/2005, s-a menținut starea de arest a inculpatului G.F.M., arestat în baza MAP nr. 96/ U din 18 martie 2005 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală.
Asupra fondului cauzei a fost admisă cererea de amânare pentru depunerea motivelor de apel de către Ministerul Public.
S-a acordat termen la 23 august 2005, complet 1, ora 9,00, cu citarea apelantului inculpat la Penitenciarul Jilava.
Preparator a fost menținută delegația apărătorului din oficiu.
Pentru a se dispune astfel, instanța de apel a reținut cu privire la legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive a inculpatului apelant G.F.M. că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este mai mare de 4 ani, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
în temeiul dispozițiilor art. 160b C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului G.F.M.
Asupra fondului cauzei, curtea de apel, având în vedere cererea de amânare pentru depunerea motivelor de apel de către Ministerul Public a admis-o și a amânat cauza la termenul menționat.
împotriva acestei încheieri de ședință a declarat, în termen legal, recurs inculpatul G.F.M., fără a arăta în scris motivele.
Apărătorul inculpatului în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și punerea în libertate a inculpatului, apreciind că nu mai sunt temeiuri care să justifice menținerea acestuia în stare de arest preventiv.
Examinând recursul declarat de inculpatul G.F.M. prin prisma dispozițiilor art. 3856cu referire la art. 141 C. proc. pen., înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de ședință de la 21 iulie 2005 ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin sentința penală nr. 727 din 1 iunie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 2163/2005, în baza art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.F.M. la 4 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat grațierea condiționată a restului rămas neexecutat din pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și e) C. pen., prin sentința penală nr. 959/2002 a Judecătoriei sector 5 București definitivă prin decizia penală nr. 1601/2002 a Curții de Apel București.
S-a constatat că infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și e) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la un an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 959/2002 a Judecătoriei sector 5 București este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la două pedepse de câte un an și 6 luni închisoare prin această hotărâre.
în baza art. 36 C. pen., s-au contopit cele trei pedepse de un an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 959/2002 a Judecătoriei sector 5 București rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1601/2002 a Curții de Apel București, pedeapsa cea mai grea fiind de un an și 6 luni închisoare, pe care a constatat-o integral executată.
S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția de la 17 martie 2005 la zi.
S-a luat act că partea vătămată N.C.R. nu se constituie parte civilă.
S-a luat act că C.N.A.S. nu se constituie parte civilă în procesul penal.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii.
în baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 4 milioane lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariu avocat oficiu ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 19 iunie 2004, inculpatul G.F.M. s-a deplasat la domiciliul prietenei sale martora B.I.M. pe care a invitat-o la o plimbare. în timp ce se plimbau niște tineri au acostat-o pe martoră și întrucât inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice s-a deplasat la locuința sa de unde a luat un cuțit, cu intenția de a-și apăra prietena. Partea vătămată N.C.R., fiind vecin cu inculpatul și aflând că acesta a luat un cuțit a intervenit pentru a aplana conflictul, solicitându-i inculpatului să-i înmâneze cuțitul. Acesta a refuzat inițial, după care i l-a dat, partea vătămată înmânându-i-l apoi martorei B.I.M. Ulterior, partea vătămată a început să-l lovească pe inculpat cu pumnii și acesta aflându-se sub influența băuturilor alcoolice a luat cuțitul din mâna prietenei sale B.I.M., lovindu-l în clavicula stângă și încercând să-l lovească a doua oară în abdomen, însă partea vătămată a reușit să pareze lovitura cu mâna dreaptă fiind rănită. Astfel, loviturile aplicate părții vătămate de către inculpat i-au cauzat acestuia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 22-24 de zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. A 1/7570/2004, leziuni ce au pus părții vătămate viața în pericol.
Sentința a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de către inculpat, fiind menținută arestarea preventivă a acestuia.
în conformitate cu art. 3002C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
Totodată art. 160b C. proc. pen., modificat prin același act normativ arătat stipulează că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
înalta Curte consideră că în mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., chiar dacă sentința pronunțată în cauză nu este definitivă, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni pentru o infracțiune de o gravitate ridicată.
De asemenea, verificarea menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului G.F.M. a fost făcută în concordanță și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
Astfel, înalta Curte consideră că încheierea din 21 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin care s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului apelant G.F.M. este legală și temeinică.
Față de aceste considerente, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.F.M. împotriva încheierii din 21 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 2291/2005.
în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei) a reprezentat onorariul pentru apărarea din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4670/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4643/2005. Penal → |
|---|
